Calamităţile, justiţia şi dreptul de vot
Deja a devenit clar că autorităţile Republicii Moldova nu vor deschide secţii de votare suplimentare peste hotare. Motivul invocat de oficiali este prevederea legislativă potrivit căreia, în exterior, secţiile pot fi deschise doar pe lângă ambasade şi consulate, iar Parlamentul nu mai este în drept să amendeze Codul electoral în timpul rămas până la scrutin.Aparent, eforturile formaţiunilor care au cerut asigurarea dreptului de vot al cetăţenilor aflaţi peste hotare nu s-au încununat cu succes. Doar aparent. Opinia publică a fost sensibilizată şi tot mai mulţi dintre concetăţenii noştri de peste hotare ne transmit mesajul că vor face tot posibilul să participe la scrutin şi-i vor convinge şi pe alţii să procedeze la fel. În plus, din 2005 şi până în 2009, numărul reprezentanţelor diplomatice ale Republicii Moldova a sporit cu 10 unităţi. La 5 aprilie 2009, ar urma să fie deschise 33 de secţii peste hotare. În cadrul alegerilor parlamentare din 6 martie 2005, la cele 23 de secţii din străinătate, au votat 10.018 persoane.
În special, trei formaţiuni democratice au pledat pentru dreptul de vot al conaţionalilor noştri din străinătate – Partidul Liberal (PL), Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) şi Alianţa “Moldova Noastră” (AMN). Pe lângă declaraţiile politice şi sesizarea organismelor internaţionale, demersul a îmbrăcat şi forme active de protest – de la flash-mob-ul organizat de PL în faţa CEC şi miile de oameni adunate de PLDM în centrul Chişinăului până la acţiunea în justiţie iniţiată de AMN pe plan intern şi cererea depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de către PLDM. Săptămâna aceasta, CEDO a pus pe rol dosarul “PLDM versus Republica Moldova”, urmând ca acesta să fie examinat în regim prioritar. Pe plan intern, însă, Curtea de Apel Chişinău a respins demersul AMN prin care se cerea obligarea CEC de a deschide 20 de secţii de votare suplimentare peste hotare. Judecătorul a decis că cererea este “lipsită de support legal”. AMN a contestat decizia în instanţa superioară, Curtea Supremă de Justiţie. După epuizarea căilor de atac în Republica Moldova, formaţiunea se va adresa la CEDO.
Pledoaria AMN este bazată pe următoarele argumente: “Articolul 29, al. 14 al Codului electoral stabileşte că CEC este în drept să constituie secţii de votare şi în alte cazuri decât în cadrul reprezentanţelor diplomatice. Iar art. 2, al. 3 spune că misiunile diplomatice din afara ţării sunt obligate să creeze condiţii egale pentru toţi cetăţenii aflaţi în ţările respective”
De cealaltă parte, Pavel Midrigan, membru al CEC, a declarat în instanţă că articolul 29, al. 14 al Codului electoral are în vedere constituirea unor secţii de votare în alte locuri decât cele prevăzute iniţial “doar în cazul unor calamităţi”.
Iată ce prevede exact art. 29, al. 14 al Codului electoral: “În scopul asigurării şi realizării dreptului electoral, Comisia Electorală Centrală este în drept să constituie secţii de votare şi birouri electorale ale secţiilor de votare şi în alte cazuri”. Nimic despre calamităţi!
În arhiva Comisiei Electorale Centrale (www.cec.md), am descoperit un lucru interesant. Iată ce stabileşte Instrucţiunea “Cu privire la organizarea şi desfăşurarea alegerilor parlamentare din 6 martie 2005 în cadrul secţiilor de votare constituite în afara Republicii Moldova”, emisă la 15 februarie 2005: “În caz de necesitate, Comisia Electorală Centrală poate să dispună constituirea şi altor secţii de votare şi birouri electorale ale secţiilor de votare”. Din nou, nu se pomeneşte nimic despre calamităţi. Adevărat, prevederea nu a fost pusă în practică şi nu au fost deschise secţii suplimentare. Totuşi, să însemne acest lucru că atunci, în 2005, autoritatea electorală centrală şi-a lăsat “o portiţă” pe care să o folosească la nevoie?
Eleonora LISNIC
Sursa
2009-03-03 00:18:35