Victor Ciobanu, preşedintele Organizaţiei de Tineret „Noua Generaţie” a Partidului Popular Creştin Democrat: „Noi suntem zidarii Republicii Moldova şi ne mândrim cu acest fapt”

- În toate timpurile, între oamenii care fac parte din diferite leaturi, ca să nu mă refer doar la părinţi şi copii sau bunici şi nepoţi, au existat disensiuni legate de perceperea lumii. Argumentul de bază al celor mai vârstnici a rezidat şi mai rezidă, de regulă, într-un „ce ştiţi voi?”. Ei bine, tânăr fiind, cum vedeţi dumneavoastră realităţile care ne înconjoară?

- Ştiu că polemicile de acest gen, când părinţii, pe un ton ceva mai sever, îşi sfătuiesc feţii să se astâmpere, or, chipurile, nu e de nasul lor să se implice în soluţionarea unor probleme de ordin statal, ba, chiar, n-ar strica s-o lase baltă în intenţiile lor, sunt destul de frecvente. Rădăcinile acestei atitudini, protejatoare, într-un fel, se trag din spaima generală pe care au semănat-o, la mijlocul secolului trecut, dar şi ulterior, acei care şi la ora actuală se mai consideră „eliberatori”. Teama în cauză sălăşluieşte şi astăzi în creierele multora dintre acei care populează această palmă de pământ, Republica Moldova. Nu e şi cazul părinţilor mei, care m-au încurajat mereu în tot ceea ce fac. În rest, realitatea arată aşa cum o vede fiecare dintre noi. Cât mă priveşte, cred că la întrebarea pe care mi-aţi adresat-o, nu există un răspuns mai reuşit decât acel pe care l-a dat deja, în mileniul trecut, Marele Poet Naţional Mihai Eminescu: „Lumea e aşa cum este, iar ca dânsa suntem noi”.

- Adresându-vă prima întrebare, întrucât stau de vorbă cu o persoană care figurează de mai multă vreme pe firmamentul public, aşteptam, pe lângă nişte meditaţii de ordin general-uman, să vă referiţi şi la „arta compromisului”, adică la politică.

- În viziunea mea, astăzi, Republica Moldova este aidoma unui şantier de construcţii. Şi nu trebuie să inventăm bicicleta: modelul de proiect ne este oferit de statele occidentale, cu democraţii seculare, ba chiar de ţările din spaţiul ex-sovietic, devenite între timp membre ale Uniunii Europene. Rămâne doar să-l traducem în viaţă. Dar, pe lângă investiţiile inerente, avem mare nevoie de meşteri-zidari, care să definitiveze această construcţie, oameni care să se implice în acest proces, dedându-se cu trup şi suflet edificării idealului nostru comun. Rolul în cauză ni l-am asumat noi, creştin-democraţii, inclusiv „Noua Generaţie”, pe care o reprezint. Noi suntem zidarii Republicii Moldova şi ne mândrim cu acest fapt.

În calitate de călăuză, noi, tinerii creştin-democraţi, preluăm, în tot ceea ce facem, experienţa colegilor mai în vârstă din cadrul PPCD, formaţiune politică binecunoscută, care deja, timp de două decenii, reprezintă în Legislativ un anumit segment din societate.

- Deşi sunteţi destul de tânăr, asta fiind voia Cerurilor, aţi „prins”, mă refer la conştientizare, ultimul deceniu din secolul XX, dar şi, să vă dea Dumnezeu sănătate, alţi 10 ani din mileniul actual. Iată de ce, aş fi curios să aflu dacă puteţi face o comparaţie între aceste două decade? Nu de alta, dar e vorba de o cincime de veac, şi când stai să te gândeşti, te cam năboiesc amintirile, dar şi nişte fiori…

- E vorba de o diferenţă enormă, dacă pornim de la faptul că, român fiind, m-am născut într-un imperiu, Uniunea Sovietică, iar atunci când am început să conştientizez ceea ce se întâmplă în jurul nostru, m-am pomenit într-un nou stat, apărut pe harta politică a lumii. Pentru a putea să dai o apreciere anumitor lucruri, este nevoie de ceva contrar realităţii pe care o sesizezi. În fine, pe atunci, de exemplu, mai existau colhozurile, deşi fusese pus în aplicare noul Cod funciar, care permitea privatizarea pământului (cu toate lacunele, legate de locul distribuirii terenurilor). Pe de altă parte, de rând cu acest document progresist, adoptat de către primul parlament în toamna anului 1990, fuseseră create condiţii pentru apariţia primelor elemente ale economiei de piaţă. Una dintre valorile cucerite, între timp, era şi rămâne dreptul la libera circulaţie peste hotare.

- Care ar fi un alt aspect?

- Un alt aspect ţine de posibilitatea de comunicare cu semenii din alte ţări. Astăzi, de exemplu, foarte mulţi tineri cunosc limba engleză, ceea ce, pornind de la metodica de predare, dar şi de la faptul că aceasta era studiată mai mult în şcolile ruseşti, constituie un progres enorm. Noi eram obligaţi să însuşim, în temei, franceza şi, rareori, spaniola. Între timp, slavă Domnului, după mai multe evenimente cunoscute de toată lumea, inclusiv graţie implicării în proces a PPCD, sute şi mii de tineri din Republica Moldova au avut posibilitatea de a studia în România. Din păcate, o seamă din ei nu au făcut faţă lucrurilor.

Dar să revenim la ceea ce avem. Deşi mă văd nevoit să trec peste alte oportunităţi, nu pot să nu menţionez faptul că, astfel, astăzi, noi, membrii „Noii Generaţii”, pornind de la relaţiile stabilite cu structurile de resort de peste hotare, avem posibilitatea de a vizita ţările respective, de a beneficia de burse în ceea ce priveşte facultatea sau masteratul, dar şi de stagii de practică, conferinţe, seminare sau alte întruniri care ne ajută extrem de mult în ceea ce numim instruire. Lucru inimaginabil în perioada sovietică.

La acest capitol, aş menţiona, de asemenea, stabilitatea politică, care domneşte în Republica Moldova, realitate pe care unii politicieni, dar şi unele mass-media se fac a o uita. Deloc mai puţin importantă, ba dimpotrivă, este lichidarea barterului, metodă economico-politică primitivă la care recurgeau „tehnocraţii” din atât de „deplânsul” guvern Sturza sau cel condus de Braghiş, care, atunci când era vorba de achitarea la timp a pensiilor sau îndemnizaţiilor sociale, ofereau caloşi sau macaroane şi orez de cea mai proastă calitate. N-am auzit ca asemenea lucruri să se întâmple în Ţările Baltice, care au refuzat să intre în CSI. Aceste state au avut, în acea perioadă, şi mai au şi astăzi, parte de conducători competenţi, tari de fire şi iubitori de ţară, cu adevărat. Noi, la rându-ne, am fost diriguiţi de nişte lideri care ori au tins, cameleonic, spre Rusia, ori nu au avut curajul să meargă înainte, pentru a ne rupe totalmente de Kremlin.

- Istoria ne demonstrează că de-a lungul veacurilor, cu toate realizările civilizaţiei, inclusiv în domeniul politic, doar 10-12 la sută din societate au constituit motorul care a mişcat lumea înainte. Credeţi că astăzi numărul acestor entuziaşti sau inovatori a crescut, cumva?

- Mă îndoiesc. Mai ales că această cifră rămâne constantă de sute de ani. Dar tocmai din acest motiv, pentru că nu putem rămâne indiferenţi, punem umărul şi încercăm să mişcăm spre bine societatea, care e aidoma unei locomotive, care ar fi pe placul tuturor pasagerilor prin viaţa pământească.

Liderul nostru, Iurie Roşca, ne dădea mai multe exemple în acest sens şi noi am conştientizat faptul că în orice comunitate există o elită care, pornind de la dragostea de ţară, se dedică unei activităţi care urmăreşte crearea unei societăţi prospere, precum şi urcarea ţării pe culmi admirate de toţi acei care populează globul pământesc. Această elită se poate forma, în cadrul naţiunilor, în special, doar atunci când survin situaţii la limită. Cel mai elocvent exemplu, în acest sens, îl constituie „Noua Generaţie”, care a apărut acum 14 ani. La început eram cu mult mai puţini. Dar a venit anul 2002, soldat cu asocierea la noi a mii de semeni. Până la urmă, în rândurile noastre au rămas, în urma unei selecţii de la sine, circa 10 la sută din ei, acei cărora le-a plăcut să activeze pe tărâm politic, le-a plăcut familia noastră creştin-democrată şi tot ceea ce ţine de existenţa ei.

Precum spuneaţi, motorul care a mişcat societatea înainte a fost elita acesteia. Este un fapt demonstrat şi de perioada interbelică din secolul trecut, dar şi de ultimii săi ani. Astfel, revin la ţările ex-sovietice care între timp au devenit membre ale UE. Câteva dintre ele au avut parte de guverne care au promovat mai multe reforme radicale, benefice, de altfel. Ca până la urmă acestea, întrucât schimbările efectuate au fost destul de dure, să se pomenească, în cadrul alegerilor ce au urmat, în afara terenului de joc politic. N-au fost înţelese…

Acesta este riscul unei guvernări pe care şi-l pot asuma doar nişte oameni responsabili, conştienţi de valorile pe care le împărtăşesc, oameni care realizează faptul că de ei depinde soarta ţării pe care o conduc.

În acest context, vreau să spun că şi PPCD, riscând, a pus la bătaie imaginea pe care o avea anterior, votând, în aprilie 2005, candidatura lui Vladimir Voronin la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. Dacă nu se întâmpla acest lucru, în ţara noastră s-ar fi creat o situaţie instabilă, care ar fi putut genera disensiuni sociale, ba chiar şi revolte, inspirate de forţele din umbră, care şi astăzi nu-şi preţuiesc puterile pentru a ne face subalterni ai Kremlinului şi nu parteneri cu acesta, la masa tratativelor.

În concluzie, vreau să spun că reformele nu le fac masele, ci elitele. Şi aici nu am în vedere neapărat doar persoane notorii, bogate, influente. În toate, primează pornirea sufletească şi dragostea de aproape.

- Când aţi simţit că societatea noastră trebuie şi poate fi schimbată, şi că este cazul să puneţi umărul la această reformă?

- Prima reacţie ţine de anul 2001, atunci când PCRM obţinuse o majoritate covârşitoare în parlament. Comuniştii făcuseră public manifestul lor, potrivit căruia urma să fim încadraţi în uniunea Rusia-Belarus, limba rusă să devină a doua limbă de stat, Republica Moldova să fie federalizată etc. Cu toate că aveam doar 17 ani, am intuit pericolul şi am înţeles că trebuie să mă implic şi eu în curmarea acestor intenţii care vizau viitorul neamului nostru românesc din partea dreaptă a Prutului. Atunci am şi aflat adresa sediului central al PPCD, formaţiune care la 9 ianuarie 2002 declanşase ample manifestaţii de protest în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Eram încă elev la liceul „Vasile Alecsandri” din oraşul Ungheni. Organizasem şi eu nişte acţiuni de protest în urbea respectivă, după care am luat parte la mitingurile de la Chişinău, în cadrul cărora am luat cuvântul. Mi-a părut bine că atât profesorii, cât şi colegii, mă susţineau în ceea ce făceam. Aşa am ajuns să fac parte din filiala Ungheni a „Noii Generaţii” a PPCD. După care, în 2003, menţinând legăturile, fiind deja student la Universitatea Tehnică din Moldova, am participat la acţiunile de protest contra semnării memorandumului Kozak, mobilizându-i, în acest sens, şi pe colegii care locuiau în blocurile cu numerele 3, 5 şi 6, din orăşelul studenţesc al UTM. Finalul îl cunoaşteţi. Vreau să spun că au fost nişte momente de cumpănă. Atunci am înţeles că pot fi util şi că ţara are nevoie de mine, dar şi de alţi consângeni.

- PPCD, creând o organizaţie a tinerilor, este, într-un fel, dacă e să ne raportăm la actualul eşichier politic, un spărgător de gheaţă, în acest sens. După care alte partide au început să-i preia iniţiativa…

- Exact. Noi, precum spuneam, existăm deja de 14 ani. Starea de spirit care domină în organizaţia noastră este una specială. Nu cred că în alte formaţiuni de tineret poţi da de un asemenea simţ al responsabilităţii, de un atare simţ de echipă. Aceşti 14 ani de când existăm, depăşesc, ca termen, chiar şi perioada de activitate a unor partide care se vor la putere.

Ne unesc idealurile naţionale, valorile creştine, dragostea de ţară şi conştientizarea datoriei că trebuie să facem ceva pentru ea. M-am frământat mult, întrebându-mă unde mi-i locul. Răspunsul l-am găsit în democraţia creştină, promovată de PPCD. Spiritul despre care vă vorbeam este cultivat zi de zi în sânul familiei noastre creştin-democrate, în special de către liderii partidului. Noi într-adevăr ne considerăm o elită, or, tinerii care vin la „Noua Generaţie” au o pregătire destul de bună. Muncim mult. Pe de altă parte, încercăm să practicăm un fel de ascetism, în sensul limitării timpului pentru distracţii, o limitare rezonabilă, bineînţeles, pentru că trebuie să mai mergi la cinema, teatru, să mai citeşti o carte etc. Regula noastră e să dormim cu o oră mai puţin, pentru a ne implica mai mult în dezvoltarea binelui comun. Conştientizarea acestui fapt constituie liantul care ne ţine grămăjoară.

Activitatea pe care o desfăşurăm este diversă. Mă refer, în primul rând, la universităţile de vară, care sunt organizate încă din anul 2001. Încercăm să încadrăm cât mai mulţi tineri, astfel încât numărul acestora a atins cifra de 550. La trainingurile şi seminarele organizate încercăm să promovăm valorile naţionale, valorile creştine, profesionalismul. De exemplu, dl Iurie Roşca a fost prezent cu prelegeri la toate cele 22 sesiuni ale universităţii din vara trecută. Mă bucur că liderii PPCD au încredere în tineri şi îi promovează, pe toate căile. În cadrul partidului, nu există relaţia de domnitor şi slugă, deci, contactul se produce pe orizontală, nu pe verticală, lucru demonstrat în timp. Totul se face pe bază de voluntariat. Nu există interese meschine. Asta e şi cheia succesului pe care-l avem şi pe care mizăm în continuare.

- În scurtul timp liber de care dispuneţi, cu ce vă place să vă ocupaţi?

- De când mă ţin minte, îmi place sportul, în special jocurile cu mingea. Mai am un hobby, ca să-i zic aşa: dansurile populare şi cele moderne, sportive. Din păcate, precum spuneam, mă văd nevoit să-mi strunesc la maxim, într-un fel, tentaţiile, mai ales că, dacă vorbim de ziua de astăzi, ne aflăm în plină campanie electorală, extrem de importantă pentru destinul ţării. Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 constituie pentru Federaţia Rusă ultima şansă de a-şi păstra dominaţia în Republica Moldova.

Revenind la liantul care ne uneşte, vreau să vă spun că anul trecut, în sânul „Noii Generaţii” au fost sărbătorite 7 nunţi. Adică, 14 membri ai organizaţiei noastre au creat 7 noi familii. Acest lucru nu poate să nu ne bucure. Iată ce înseamnă să împărtăşeşti aceleaşi valori, să fii aproape cu sufletul de cel din preajmă. Împreună cu alţi colegi, dar şi cu liderii PPCD, am fost prezent la toate aceste ceremonii. Altfel nici că se putea. E vorba de fericirea de a fi alături şi la bine, şi la greu.

- Cum este intitulată cartea pe care aţi citit-o în ultima vreme?

- Îmi place să citesc literatură artistică. Sunt mai multe volume de acest gen, pe care le-am citit, dar aş vrea să menţionez o carte de management. Or, atât în politică, cât şi în general, avem nevoie şi de asemenea abilităţi. Numai aşa poţi fi util şi eficient în ceea ce faci. În fine, este vorba de o serie de cărţi scoase de sub tipar de o editură din Marea Britanie, ce se referă la management. O altă carte la care revin deseori este „Îndemn la simplitate”, scrisă de Ernest Bernea. Este o carte care ne ajută să înţelegem, să apreciem la justa valoare ceea ce se întâmplă în jurul nostru, să nu ne dăm prea mare importanţă, să conştientizăm faptul că nu trebuie să fim trufaşi, să nu ne mândrim prea mult cu realizările noastre, rămânând oameni la locul pe care-l ocupăm în societate.

- Grosul listei cu care PPCD s-a lansat în recenta campanie electorală îl constituie membrii „Noii Generaţii”. La ce vă obligă acest fapt?

- Atunci când a fost lansată ideea de a promova în Parlament mai mulţi tineri, plasându-le candidaturile chiar în fruntea listei, dl Mihai Adauge, consilierul vicepreşedintelui Parlamentului, dl Iurie Roşca, a menţionat un lucru foarte preţios pentru noi, pe care l-am luat aproape de inimă: „Ceea ce au făcut înaintaşii noştri din partid, timp de două decenii, implicându-se în Mişcarea de emancipare naţională, trebuie să aibă o continuitate”. Acest lucru trebuie să-l asigure tinerii conştienţi de misiunea ce le revine, tinerii care astăzi se regăsesc în lista amintită. În general este vorba de 52 de colegi, cu vârsta de până la 35 de ani. Printre ei figurează şi umila-mi persoană. Acelor tineri care vor ajunge în Legislativ le revine o mare responsabilitate. Vor trebui să înveţe din mers din experienţa colegilor de partid mai în vârstă, care au demonstrat deja că sunt politicieni sadea.

La rându-ne, avem şi noi ceva experienţă, acumulată pe parcursul ultimilor ani. Majoritatea dintre noi a participat la diverse reuniuni naţionale şi internaţionale, implicându-ne fiecare în domeniile din care facem parte, economic, juridic etc. Eu, spre exemplu, în calitatea mea de preşedinte al „Noii Generaţii”, am avut posibilitatea să iau parte la mai multe simpozioane organizate peste hotare. De altfel, formaţiunea noastră autonomă în cadrul PPCD este singura organizaţie de tineret din Republica Moldova, membru cu drepturi depline a patru structuri internaţionale: Organizaţia Studenţilor Democraţi Europeni, Organizaţia de Tineret a Partidului Popular European, Organizaţia de Tineret a Uniunii Democrate Internaţionale şi Centrul de Tineret al Europei Centrale. Astfel, am avut numeroase întâlniri cu lideri ai organizaţiilor de tineret din majoritatea ţărilor europene şi nu numai, purtând discuţii destul de fructuoase, privind economia, reformele, educaţia.

În decembrie, anul trecut, la Consiliul Organizaţiei Studenţilor Democraţi Europeni, am discutat despre implementarea Sistemului de la Bologna, inclusiv în Republica Moldova. Ca invitat special, la această reuniune a participat dna Doris Pakle, deputat în Parlamentul European şi şef al Comisiei educaţie şi cultură din cadrul acestui înalt for. Peste tot am încercat să promovăm imaginea Republicii Moldova, fără a lustrui realităţile, inclusiv în ceea ce ţine de diferendul transnistrean. În anii 2002-2004, în momentele de criză, atunci când guvernarea intenţiona să confere limbii ruse statutul de a doua limbă de stat, să scoată din şcoala naţională „Istoria Românilor”, introducând „Istoria Integrată”, să accepte federalizarea ţării, am simţit susţinerea prietenilor de peste hotare. A fost o mare bucurie.

Alţi colegi de-ai mei, care, de asemenea, figurează pe lista electorală, precum Dinu Ţurcanu, care a studiat la Centrul NATO din Bucureşti, Ghenadie Vaculovschi, care este consilierul juridic al fracţiunii parlamentare a PPCD, sau Igor Ciuru, jurist, consilier municipal de Bălţi, au făcut la fel, profitând în acest sens de cunoştinţele personale din cadrul diferitor structuri internaţionale similare, întru binele ţării. Este un mare atu al nostru.

- Cât de diversă este activitatea pe care o desfăşoară „Noua Generaţie”?

- De ceea ce facem se poate lua cunoştinţă accesând site-ul nostru. În general, pe lângă capitolul politică, avem în cadrul organizaţiei mai multe departamente. Astfel, ne ocupăm de cultură, de filantropie, de instruire şi de problemele sociale etc.

- La final, urmează întrebarea tradiţională pe care o adresez, în cadrul acestei rubrici, interlocutorilor mei: aveţi un mesaj ceva mai special pentru cititorii publicaţiei noastre?

- Am fost alături în permanenţă atât de reprezentanţii tinerei generaţii, cât şi de cei mai în etate. Anul trecut, de pildă, am organizat campania „Tineri pentru tineri”, în cadrul căreia am încercat să aflăm care sunt problemele cu care se confruntă semenii noştri, care este motivul fenomenului migraţiei peste hotare. Documentându-ne, am oferit soluţii prin rezoluţii adoptate la conferinţele „Noii Generaţii”. În acest sens, vreau să-i îndemn pe cititorii ziarului FLUX să aibă încredere în tinerii care s-au format în cadrul „Noii Generaţii”. Noi ştim cum trebuie să fie soluţionate atât problemele celor vârstnici, cât şi cele cu care se confruntă semenii noştri. Energia, dinamismul, dedarea întru crearea bunului comun şi responsabilitatea, calităţi care ne caracterizează, constituie capitalul cel mai preţios cu care intenţionăm să accedem în Legislativ. Aceste trăsături trag greu de tot la cântar. Ele ne vor ajuta să contribuim eficient la amplificarea cursului de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană, NATO şi alte structuri internaţionale.

Fişier biografic

S-a născut la 12 decembrie 1984, în comuna Pârliţa, raionul Ungheni. După studiile efectuate la gimnaziul “Ion Vatamanu” din satul natal, a urmat Liceul teoretic “Vasile Alecsandri” din oraşul Ungheni, având media 8.60. A absolvit ulterior Facultatea Inginerie Economică şi Business a Universităţii Tehnice a Moldovei (UTM), specialitatea inginer-economist. Actualmente, activează în calitate de manager în planificare, în cadrul Cartelului Ţărănesc “Sfântul Gheorghe”. Pe lângă limba română, vorbeşte fluent rusa, engleza şi franceza. Printre realizările obţinute se pot enumera Diploma de gradul I pentru participare activă la manifestaţiile organizate de Casa Limbii Române (2002, Ungheni); Premiul I la Concursul “Ştefan cel Mare”, UTM, 2004; Premiul I la Conferinţa Economică Francofonă, UTM, 2006. Deocamdată, este celibatar.

Petru POIATĂ

FLUX