Măgarul de aur

Citesc despre caravela măgarului lui mătăsaru…Ca fapt divers — ceva acceptabil. Dar ca eveniment de vîrf — nu.
Revin la gazetăria mea de după 97 /cu îndreptarea către ea a lui Costiuc şi altor javre/ . Am făcut şi un top al măscăricilor.La un moment pe locul doi era Fima Tarlapan, iar pe primul, nenumit era Tudor Tătaru.Interesantă reacţia lui Laie /cu i sună mai bine/.El a crezut că pe primul loc l-am pus pe Petru Cărare. Or acesta este poet, epigramist, unul din puţinii noştri adevăraţi dezidenţi — este părerea mea. Părerea lui Laie Daibîja este că ar fi namber-oanului măscăricilor autohtoni. Iată cum îşi tratează colegii./veţi observa că i-am făcuz un compliment, ar fi el coleg cu Cărare.are bilet de membru — asta e/
Dar revin la subiect… Prin ce m-a convins Tătaru, să-l fac #1? L-am auzit la radio cu un proiect de film, de proporţii, al cărui subiect aproximativ este: el, tătarul colindă Europa împreună cu un măgar. / nu ştiu dacă a fost realizat filmul./ În imaginea europenilor am fi fost asociaţi cu măgarii, bun imagemaker este acest Feghea!
Şi dacă revenim la măgarul nostru, cel al lui Mătăsaru mai exact, vedem că este o idee furată de la tătari,de la măscărici…
Tătaru şi alţi colegi din breasla măscăricilor erau întrebaţi de cei de la Tîmpul, după alegerile din 2005, de ce este ţara de măscară. Nu m-au întrebat pe mine. Le-o spun neântrebat: fiindcă prea mare preţ punem pe măscărici:Diviza, Tarlapan/ deja nu mai e primul în top!/, etc.
Şi după alegerile 2009 tot măscăricii vor fi cei cu opinia despre rezultatul scrutinului…
ştiu că nu mi se va cere opinia, o fac deci publică anticipat. Va fi cum va fi, fiindcă suntem măgari…şi măscărici…şi poieţi unii…
Deci să ne ducem cu demnitate destinul ce ni l-am ales.
Iurie Ţurcanu
2 martie, 2009.