Julien GREEN - Leviathan. Portrete

Julien Green - foto - izbuteşte în al său Leviathan (Editura pentru literatură, BPT, 1968) o colecţie memorabilă de portrete - în sfânta tradiţie stilistică franţuzească. Însemnarea de faţă nu se doreşte a fi altceva decât modestul meu omagiu adus autorului în cinstea orelor de încântare petrecute cu cartea sa în mână. Romanul scriitorului francez conţine într-însul un adevărat conflict al măştilor (un brutal concurs de portretistică), care, la rându-i, camuflează impudic mai adâncul război al caracterelor.

Mişcarea, dinamismul zgârcit care condimentează ici-colo această creaţie de suflet a lui Green, atunci când le vine rândul a-şi intra în rol, aduc mai degrabă cu zbaterea neputincioasă, dar sfredelitoare a minţii omeneşti, confruntată cu imobilismul forfotitor al bietului corp în timpul visului. Gândurile, trăirile spăimoase vin şi trec, trupul, mintea rămân şi suferă. Pentru a alege o formulă mai plastică, neortodoxă: oamenii lui J.G. nu-şi pot evada din cap decât ieşindu-şi din minţi! Realitatea exterioară este pentru dânşii un detaliu minor, lesne de nesocotit, în calea emoţiilor imediate, gâtuite dar nu ucise de indestructibilele cutume ale vieţii burgheze.

Subiect: noul sosit, străinul, ţapul ispăşitor, transferă şi ucide - mânat de o putere care nu vine dinlăuntrul lui (e o forţă străină, tot aşa cum el rămâne un veşnic venetic marginalizat în localitatea aceea de provincie, la mâna localnicilor) - în trupul celei mai dezirabile (şi vicioase) fete din oraş nestăvilitele, impurele, condamnabilele dorinţe care-l subjugă pe el însuşi, tâlhărindu-i omenia. Desprinderea aceasta de sine îl ţine la fereală, mai apoi, de calvarul obişnuit al remuşcărilor. Crima nu poartă vreun mesaj social sau ideologic. Mobilul fărădelegii nu are a face cu un făţiş protest antiburghez, el face, totuşi, legătura în sens de complicitate involuntară între acest proscris, Guéret, şi dorinţa de revanşă a femeilor ”traduse” de bărbaţii lor, contra cost, cu dezirabila jună disponibilă a burgului. Revanşa este extinsă şi pe tărâmul vârstei: decrepitudine prematură vs. tinereţe îndrăzneaţă.

Nu mă voi apuca să transcriu aici jumătate de volum (cam atât, dacă nu mai mult, ocupă portretistica în romanul citat). Nişte spicuiri, doar. Nu neapărat cele mai inspirate. Cu voluptate menţionez imensa contribuţie traductorială a regretatului Modest Morariu (remarcată de mine, de curând, şi în cazul Jurnalului lui Jules Renard, dar şi la citirea fragmentelor de Jurnal greenian, selectate şi tălmăcite de acelaşi M.M. şi reeditate de Humanitas). Dl. Morariu este ceea ce am putea numi un tradauctor. Reputatul tălmaci şi exeget al operei prolificului diarist - mă refer la J.G. - pare să fi avut la degetul mic gramatica, topica, sintaxa şi, în primul rând, spiritul francezei, calitate dublată şi de o devotată şi nedisimulată capacitate de identificare cu autorul tradus.

Stând cocoţată pe tronul ei, doamnei Londe îi venea mai la îndemână să surâdă, să descoase, şi, dacă era cu putinţă, să seducă. Manierele sale erau mieroase şi voit nobile, împărţea vorbe goale ca o regină şi dădea restul cu un aer de mare generozitate. Toate aceste liberalităţi făţarnice nu dădeau greş aproape niciodată, instinctul călăuzind-o admirabil pe această femeie mistuită de dorinţa de a fi pe placul tuturor numai pentru a afla cât mai multe.

Aşa îşi astâmpăra doamna Londe setea neîndurătoare a curiozităţii ce o devora veşnic. N-ar fi putut concepe să trăiască printre nişte necunoscuţi. La început vedea în fiecare nou venit un duşman care trebuia răpus şi stăpânit, fapt ce-i provoca o emoţie chinuitoare şi voluptoasă în acelaşi timp, comparabilă doar cu nerăbdarea dragostei. Îşi domina clienţii printr-o cunoaştere amănunţită a vieţii lor mărunte de zi cu zi. Pasiunea ei amplifica totul. Acolo unde o curiozitate mai anemică ar fi descoperit numai oase, ea se înfrupta ca la un ospăţ regesc.

Şi nişte pilde de ”răsturnări” stilistice de mare preţ:

În spatele ei, amurgul lumina stins fereastra şi ea nu mai clintea, nu mai vorbea; privirile întunecate iscodeau în stânga şi-n dreapta; enormă şi sclipitoare în teaca-i de serj lucios, crupa împietrită a doamnei Londe părea să înjure ultimele raze ale zilei.

Îi era greu să-l vadă; i-ar fi fost şi mai greu să se lipsească de prezenţa lui. Ardea să-l întrebe într-o zi despre viaţa lui, să afle: el cum procedează pentru a-şi rata viitorul.

Sursa
2009-03-02 13:07:18



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

05:14:05ECOU DE LA PONT —» Leo Butnaru
19:34:07James Rickards – Sold Out —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
12:39:49ESG: noua paradigmă în responsabilitatea socială corporativă —» Efrosnatalita’s Blog
09:57:53Fericirea stă în lucruri mici! —» Sunt MAMĂ!
09:52:13Micile și marile bucurii ale lunii martie-aprilie 2024 —» Sunt MAMĂ!
21:41:02Ce cărţi bune am mai citit (17) —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
15:05:25DIN VITRALIU # 60 (IV) —» Leo Butnaru
05:10:43DIN POEZIA AVANGARDEI UCRAINENE —» Leo Butnaru
05:29:37POEME DIN „MIȘCAREA LITERARĂ” —» Leo Butnaru
05:52:50DIN REVISTA „MIȘCAREA LITERARĂ” —» Leo Butnaru
19:36:37Râde cel care râde la urmă. Veronica Dragalin pare hotărâtă să lupte pe bune cu corupția, cu sau fără sediu propriu —» Nicolae Federiuc
09:19:40Școala de vară cu pregătire olimpică la fizică 2024 —» Fizica pentru Moldova
05:29:36DIN VITRALIU # 60 (III) —» Leo Butnaru
15:24:55Primarul incită la ură, rezolvă problema apei cu ușa încuiată —» Curaj.TV | Media alternativă
15:00:22Plantează și îngrijește pomi la marginea capitalei —» Curaj.TV | Media alternativă
14:45:48Șantier poluant, lăudat de poliția locală a lui Ciucu —» Curaj.TV | Media alternativă
14:43:01Pajiștea, la fel de importantă ca pădurea —» Curaj.TV | Media alternativă
13:47:34Întâlnirea bibliotecarilor – bucuria cititorilor —» BiblioCity
05:18:35Concursul literar „La izvoarele înțelepciunii” dedicat vieții și activității literare a poetului Vasile Romanciuc —» BiblioCity
05:02:48Găsiți-l și cereți-i cartea cu autograf – Vă va înfrumuseța prezentul și, mai ales, viitorul —» BiblioCity
05:01:58Răsărit literar la Biblioteca „Mihail Ciachir” —» BiblioCity
04:53:38DIN VITRALIU # 60 (Nr. 2) —» Leo Butnaru
21:46:51Vampiru’ deputat —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag
19:06:25El Dorado —» Andrei LANGA. Blogul personal
15:36:13În trecere —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag