“Cine poate exista astăzi fără Rusia?”

Zilele trecute citeam pe internet cotidianul newyorkez Herald Tribune şi am găsit un articol cu un titlul provocator, chiar dacă nu foarte clar: “Moldovenii speră pătimaş la recunoaştere din partea Rusiei”. Aceast articol a fost preluat de pe Associated Press şi este rezultatul unei investigaţii jurnalistice realizate în Transnistria.

Înainte de a-l discuta, vă propun să citim începutul sugestiv al acestuia:

„Tiraspol, Moldova: Într-o cameră abia luminată, adolescenţi se ridică în picioare de la birourile lor şi cânta un imn. Apoi, liderul grupului de tineri începe să citească un apel adresat naţiunii ruse de către preşedintele Dmitri Medvedev…

Dar aceasta nu este Rusia, ci Transnistria. O provincie separatistă, mică şi săracă a Republicii Moldova, unde visul de a deveni membru al Mamei Rusia este acum mai puternic decât oricând”.

“Vânturile care suflă în Rusia trebuie să înceapă sa sufle şi în Transnistria”

Aşadar, după un asemenea început, autorul aduce, rând pe rând, argumente întru susţinerea celor enunţate mai sus - aderarea Transnistriei la Federaţia Rusă. Astfel că, prin prisma unor oameni pe care i-a întâlnit acolo, reporterul începe să argumenteze. Persoanjele cu care vorbeşte ziaristul sugerează clar direcţia: spre Rusia, pentru că numai de acolo există speranţă. Şi asta o spun oameni tineri, care au steagul Federaţiei Ruse în birourile lor.

Autorul afirmă că, după ce armata rusă a intrat în Georgia, în august, şi Kremlinul a recunoscut cele două regiuni georgiene rebele, în Transnistria încă mai există speranţa că regiunea va fi următoarea pe linia de recunoaştere politică din partea Federaţiei.

„Dacă noi am fi avut macar un centimetru de frontieră…”, declară Alyona Arşinova, o activistă în vârstă de 23 de ani a grupului Prorâv, finanţat de Kremlin. „Pentru mine Rusia este tot, Rusia pentru mine înseamnă să ştiu cine sunt eu. Cine sunt eu? Sunt Rusia”. La fel de optimist faţă de Moscova este înfăţişat şi liderul grupului Prorâv - Dmitri Soin. Indignarea lui este că, deşi, Rusia merge pe un drum corect al democraţiei, Vestul, totuşi, o critică “pentru rularea înapoi a reformelor democratice”. Şi iată ideea pe care o emite grupului său liderul Prorâv: “Vânturile care suflă în Rusia trebuie să înceapă sa sufle şi în Transnistria”.

Exemplele pot continua. Iată ce crede şi se întreabă Galina Antiufeeva, avocat în Parlamentul regional: „Dacă te gândeşti bine, cine poate exista astăzi fără Rusia?”. Ea spune că este convinsă că viitorul Transnistriei este doar alături de vecinul său de la Est.

“O călătorie în capitala Transnistriei – Tiraspol - este un pas înapoi în epoca erei sovietice”

Ceea ce evită însă să spună adulatorii Moscovei şi ai regimului de la Tiraspol este că Igor Smirnov controlează regiunea în stilul predecesorilor săi sovietici. “O călătorie în capitala Transnistriei – Tiraspol - este un pas înapoi în epoca erei sovietice, o epocă pe care chiar Rusia, a lăsat-o în urmă”, titrează Herald Tribune.

Totuşi, ceea ce se petrece în Transnistria este greu de definit. Există statui cu Lenin, dar şi localuri gen Andy’s Pizza, cu hamburgeri americani şi cartofi prăjiţi, sau oameni de afaceri în limuzine Lexus foarte scumpe. Agenţiile de turism oferă excursii în Thailanda sau Egipt, echipele de fotbal locale au jucători brazilieni, iar prin oraş sunt afişate fotografii cu manechine de lux îmbrăcate lejer. Lucruri care, constată jurnalistul, l-ar „ultragia pe Lenin”

Totuşi, Smirnov îşi continuă în voie politica sa în regiune, dominând în stil sovietic o regiune de două ori cât Luxemburgul şi pe care trăiesc 550 000 de oameni. Astfel că el – continuă jurnalistul - are relaţii bune nu doar cu liderii de la Moscova, ci şi cu liderii altor câteva regiuni separatiste.

Aici, o mică remarcă. Dacă veţi merge la Tiraspol, în centrul oraşului, veţi vedea destul de multe panouri unde Vladimir Smirnov este înfăţişat prieteneşte alături de preşedintele Abhaziei şi a Osetiei de sud. Toţi trei, în linie, au privirile senine şi optimiste spre un viitor prosper al “statelor” lor. Aşadar, extrapolând puţin, putem spune că Smirnov a reuşit până la urmă să implanteze în mentalul colectiv de peste Nistru ceea ce şi preşedinţii au crezut şi o cred, chiar dacă nu o spun pe faţă ca Igor Smirnov: anume că toate drumurile duc spre Rusia. Diferenţa însă e că, aşa cum specifică şi Herald Tribune, în cazul Transnistriei, ca şi cel al regiunii georgiene Osetia de Sud şi a Abhaziei, Kremlinul face concesii. Menţine gazul la preţuri mici (85 ruble lunar, sau 10 dolari), pensiile sunt constante, mai există şi un contingent de 400 de trupe de menţinere a păcii (peacekeepers).

În plus, aşa cum remarcă şi autorul din Herald Tribune, Rusia mai are şi unul dintre cele mai de preţ daruri pentru locuitorii acestor regiuni – paşapoartele sale maronii. În Transnistria, de exemplu, fiecare al cincilea rezident deţine un paşaport rus.

Astfel că, oricât de mult ar dori V. Voronin să intre în graţiile Moscovei, de asemenea beneficii nu va avea parte prea curând. Aici ar trebuie să ne referim la cele economice, că paşapoarte ruseşti, slavă domnului, sunt eliberate o mulţime şi la Chişinău.

Transnistria există pentru a bloca R. Moldova

De altfel, vorbind despre paşapoartele ruseşti pentru transnistreni, mai nou, Vladimir Voronin spune că nu are nimic împotrivă ca locuitorii aşa-numitei Republici Moldoveneşti Nistrene să primească paşapoarte de cetăţeni ai Federaţiei Ruse. Înţeleg că, potrivit Constituţiei Republicii Moldova, cetăţenii au dreptul să opteze pentru o a doua cetăţenie a altui stat, dar ceea ce nu vrea să ia în calcul preşedintele este că: în primul rând, părerea lui nici nu prea contează în cazul cetăţenilor transnistreni care primesc paşapoarte ruseşti şi, în al doilea - în Transnistria, cum scriam mai sus, marea majoritate a populaţiei are deja cetăţenie rusă. În acest context, un apropo: de ce nu este Voronin la fel de deschis şi faţă de cetăţenii R. Moldova cu paşapoarte româneşti? Nu sunt şi ele oare ale „altui stat”? Ştie el domnul preşedinte ce ştie…

Până la urmă, situaţia din Transnistria este prezentată în Herald Tribune relativ extins. Care este concluzia? Autorul sugerează, invocând o serie de experţi: Transnistria este păstrată de Rusia pentru a bloca accesul în NATO a R. Moldova. Dacă Chişinăul ar da asemenea garanţii, Moscova ar presa Tiraspolul pentru o acomodare cu Chişinăul.

Dincolo de orice concluzii, trebuie să fac din nou observaţia că, atunci când se scrie în presa internaţională despre R. Moldova, subiectul este de cele mai multe ori… Transnistria. Suntem şi noi interesanţi în ochii Occidentului pentru ceva…