Cateva idei legate de actuala campanie

Campania electorală reală va începe abia la 6 martie când posturile radio şi TV vor putea face dezbateri între diverşi candidaţi. Până atunci e linişte în târg.

Campania din 2009 este prima în care comuniştii deţin o întâietate în spaţiul mediatic. De aceştia este apropiat Prime TV, Moldova 1, NIT. Opoziţia are şi ea în arsenalul său instituţii media influente: TV7, apropiat de GAZPROM şi PROTV. Mai sunt şi ceva posturi regionale, afilierea cărora depinde de situaţia politică din raion.

Am mai observat încă un fapt interesant: spre deosebire de campania din 2005, occidentul practic nu este sesizabilă. Dacă în alegerile trecute erau foarte active aşa instituţii cum sunt: Fundaţia Soros, NDI, IRI, prezenţa acestora este insesizabilă. În plus, OSCE a declarat că nu are de gând să se pronunţe asupra validării sau invalidării alegerilor, ceea ce mi se pare destul de straniu.

Chiar dacă în 2005, Chişinăul era destul de departe de o „situaţie revoluţionară”, prezenţa a tot felul de „revoluţionari de profesie” (cehi, ucraineni, georgieni) era sesizabilă. În unul din filmele documentare dedicat „Revoluţiilor colorate”, se spunea că la 6 martie Republica Moldova urmează să fie ţara în care se va înfăptui schimbarea. Aceasta ar fi explicaţia de ce o mulţime de „activişti” străini au zburat la Chişinău ca albina la miere, în speranţa de a primi ceva „grant-uri” americane. Dar grant-urile nu au venit. Respectiv, revoluţia a eşuat.

Opoziţia nu s-a grăbit să preia iniţiativa pentru că nici nu avea nevoie de putere. Am observat deja foarte bine acest lucru, mai ales în cazul Belorusiei. De cele mai dese ori, opoziţia este conştientă că nu este capabilă să preia şi să-şi asume responsabilitatea pentru o guvernare, de aceea preferă să-şi păstreze statutul de „opoziţie”, de dragul parazitării pe fonduri străine. Belorusia este un bun exemplu a faptului că banii nu pot crea premize pentru izbucnirea unor revolte în masă, ei pot doar să susţină valul „revoluţionar”.Iată de ce nu cred în reuşita puzderiei de partiduţe liberale care au răsărit în ultimii ani, predicând diverse scenarii apocaliptice, văzându-se în rol de mesia.

Vă recomand un film documentar interesant, de care am vorbi mai sus: “SUA. Recucerirea Estului”.