CEDO: Imunitate parlamentara vs Defaimare. Cauza CGIL and Cofferati v. Italy.

Instanta a decis cu 5 voturi contra 2 ca a avut loc incalcarea articolului 6.1 (dreptul la un proces echitabil) din CEDO.

Sergio Cofferati este un italian nascut la 1948 si locuieste in Bologna. General Confederation of Labour (Confederazione Generale Italiana del Lavoro – the “CGIL”) este un sindicat cu oficiul inregistrat la Roma. La 22 martie 2002, cand Domnul Cofferati inca era Secretar General a CGIL, o publicatie periodica a difuzat un interviu in care Domnul Umberto Bossi, in perioada de referinta ministru si membrul legislativului, a "aratat" o legatura dintre climatul social pretins creat de fortele de stanga, in particular CGIL, si omorul consultantului guvernamental - profesorul Marco Biagi - de catre Brigazile Rosii (Red Brigades).

Petitionarii, considerand ca interviul in cauza le lezeaza reputatia, au instituit proceduri in fata Rome District Court impotriva Domnului Bossi, jurnalistului ce a realizat interviul, directorului editorial a publicatiei si companiei ce publica ziarul.

La 30 iulie 2003 Camera Deputatilor a decis ca afirmatiile contestate au fost facute in cadrul dezbaterilor parlamentare, si in consecinta Domnul Bossi este "acoperit" de imunitate parlamentara in conformitate cu prevederile Articolului 68 § 1 din Constitutie.

La 10 februarie 2005 Curtea de la Roma a ridicat chestiunea conflictului de competenta in fata Curtii Constitutionale si a suspendat procedurile. La 10 iulie 2007 Curtea Constitutionala a declarat inadmisibila sesizarea respectiva pe motiv ca afirmatiile contestate de reclamanti nu au fost citat explicit in decizia/incheierea a Curtii de la Roma.

Prin urmare petitionarii au fost in imposibilitate de a continua procedurile civile impotriva Domnului Bossi, si de asemenea au considerat inoportun continuarea procedurilor civile impotriva jurnalistului, etc. deoarece, din spusele lor, potrivit legislatiei italiene instituiile mass-media nu pot fi tinute responsabile pentru afirmatiile defaimatoare facute de un politician daca aceste afirmatii sunt reproduse.

Acuzatiile inaintate de petitionar

Petitionarul s-a plans de imposibilitatea de a actiona in judecata pe Domnul Bossi pentru defaimare in instantele nationale deoarece acesta avea imunitate parlamentara.

Decizia Curtii

Curtea a constatat ca procedurile civile initiate impotriva jurnalistilor si companiei ce publica Il Messaggero urmareau un scop diferit decat in cazul procedurilor initiate impotriva Domnului Bossi, si in aparenta aveau putine sanse de castig. Faptul ca aceste proceduri nu au fost continuate nu au inlaturat statutul de victima a petitionarilor si nu au determinat declararea cererii ca inadmisibile pentru omisinea de a epuiza caile interne de atac/recurs, dupa cum a invocat gresit guvernul respondent.

Pe fondul cauzei Curtea a observat ca dupa rezolutia Camerei Deputatilor si decizia Curtii Constitutionale, procedurile civile initiate impotriva Domnului Bossi au fost paralizate si ca petitionarii au fost deprivati de posibilitatea de o obtine vreo forma de compensatie, ce a rezultat a avut loc o interferenta in dreptul acestora la acces la justitie.

Curtea a constatat ca aceasta interferenta a urmarit un scop legitim deoarece era menita sa protejeze membrii legislativului de la actiuni de partizanat, astfel asigurand prevalarea de catre acestea a deplinatatii libertatii de exprimare pe perioada mandatului. Instanta a notat, totusi, ca afirmatiile Domnului Bossi au fost facute in afara contextului dezbaterii parlamentare a omorului lui Marco Biagi si astfel nu a fost gasita o legatura clara cu o activitate parlamentara. In concluzie Curtea de la Strasbourg a gasit ca lipsea o proportionalitate dintre scopurile urmarite si drepturile fundamentale a petitionarilor, astfel fiind incalcat Articolul 6.1 din CEDO.