Simț comun, Teorie și Experiență
Am ales psihologia socială și organizațională pentru că mereu îmi ziceam că-mi place să am de-a face cu oamenii, să știu de ce și cum. Nu că ramura clinică sau educațională nu mi-ar oferi această șansă, dar așa am simțit.Calea devenirii și recunoașterii unei teorii poate fi diferită. Uneori, teoria are la bază niște observații și constatări din viața noastră cotidiană, în alte cazuri se propun deodată niște ipoteze care necesită cercetare. Specific acest lucru pentru că mulți cînd află denumirea științifică a unui fenomen zic "-Aaah da, sigur, mi-e cunoscută situația!". Pe de altă parte, sunt oameni care nu recunosc ori dau puțină încredere teoriilor, susținînd că viața e cea mai bună carte.
Poate din cauza denumirilor stranii, sugestive, simple, exotice pe undeva, mi-au rămas în minte mai bine următoarele concepții:
- Lenea socială
- Teoria credinței într-o lume dreaptă
- Teoria leneșului cognitiv
- Amintirile "flash"
Data de 9 noiembrie 1989 va rămăne pentru germani o zi importantă, plină de emoții. Ori Marea Unire din 1918 pentru toți românii, sărbătorită și astăzi sub forma zilei naționale. Toate aceste momente istorice au marcat noi începuturi pentru respectivele națiuni. Aceste experiențe unice, semnificative pentru un grup anumit poartă denumirea în psihologia socială de amintiri flash. Acestea sunt amintiri intense și foarte detailate, foarte importante, asociate cu evenimente care implică emoții puternice, amintiri ce durează aparent neschimbate ani în șir.
Primul experiment în psihologia socială a fost realizat într-un mediu de muncitori, care trebuiau să tragă de o funie. Efortul depus se măsura cu ajutorul unor dinamometre și s-a constatat că efortul individului este mai mare în situația cînd execută sarcina individual și performanța este mai mică cînd realizează această sarcină împreună cu ceilalți. Fenomenul a fost denumit lenea socială sau efectul Ringelmann (autorul). Au fost propuse două cauze pentru a explica acest fenomen: lipsa de coordonare a sarcinilor și lipsa motivației. Realitatea pedagogică ne oferă multe exemple în acest sens, în special dacă este vorba de lucru în grup. Aici îmi aduc aminte cînd la lecțiile de istorie scăpam de multe ori colegii. Eventuale soluții ar putea fi: schimbarea regulată a componenței grupului sau numirea elevului ce va reprezenta grupul de profesor.
Cu toții avem sisteme limitate de receptare și prelucrare a informației.Se zice că folosim doar 10% din capacitatea întregului sistem cognitiv. Teoria leneșului cognitiv susține că noi utilizăm scurtături sau scheme cognitive în interpretarea fenomenelor. Schemele cognitive sunt structuri de informație (sau cunoștințe) care simplifică și organizează interpretările pe care le facem asupra persoanelor, situațiilor sau grupurilor. Ele sunt individuale. De exemplu, schemele-situații se referă la acele modele pe care le formăm pentru vizita la teatru sau disco. E cam greu de înțeles și explicat pentru că ideea de bază e preluată din psihologia cognitivă, dar în general pare a fi veridică.
O interesantă interpretare a vieții ne oferă Melvin Lerner (1966, după altă sursă 1980) care zice că indivizii au tendința de a considera că trăiesc într-o "lume dreaptă" și că fiecare primește ceea ce merită și merită ceea ce primește. O teorie filosofică aș numi-o eu. Există oameni săraci pentru că fie sunt leneși (trăsături de personalitate), sau politica statului este de vină ori mentalitatea (condusă de religie sau diverse principii) nu este sănătoasă. Ipoteza acestei teorii presupune că mediul înconjurător poate fi controlat și schimbat. Un mediu în care există ordine și dreptate. Și poate dintr-o parte într-adevăr e mai bine că dăm vina pe astre că nu ne-a ieșit un lucru bine, decît să purtăm acea energie negativă cu noi.
Aceste concepții nu sunt nici pe aproape de bază în psihologia socială, pur și simplu mi-au atras atenția prin titlu. Sunt niște viziuni care ne ajută să vedem multi-dimensioal un lucru sau altul.
Sursa
2009-02-24 12:33:56