După un weekend petrecut frumos împreună, Maria azi a plecat înapoi la Orhei. Mîine tre să meargă la ore. Am petrecut-o şi am venit repede acasă. Un dor îmi vine pe care îl simt în fiecare zi tot mai mult. Vine primăvara, iar sezonul îşi face meseria. Simt o libertate pe care ar trebui s-o capăt curând şi o bucurie care vine tot mai aproape şi mai aproape. Rezervorul de emoţii care toamna şi toată iarna a fost deşert începe a se umple, iar gândurile îmi invadează capul cu fel de fel de idei.
Ce e asta? O fi oare trezirea hormonilor din primăvară? Da, aşa se pare. Degrabă timpul se încălzeşte, încep a zbura diferite gîze spurcate, a înflori copacii care aduc o prospeţime aierului, iar cineva zice “miroase a primăvară…”
Îmi place primăvara şi mă bucur. De fapt mă bucur nu atât de sosirea primăverii cât de trecerea blestematei ierni, care m-a făcut să îngheţ, să port o sumedenie de haine grele pe mine, să privesc la natura în stare de hiberbare care mai mult semăna a moartă. Într-un fel mă alătur ideilor lui Bacovia, sau cum dracu îl mai cheamă (scuzaţi, dar eu îi urăsc pe toţi poeţii), precum că toamna e bătrîneţe şi iarna e moarte. Primăvara e reînvierea şi acest lucru acum mă bucură cel mai mult.
Acestea sunt pozele făcute de mine în primăvara 2008. Toate sunt făcute în Chişinău. Toate primăvara. Oraşul iubit în sezonul iubit.
La prima întînire a noasrtă, Maria nu vroia să pozeze şi ca să nu iasă că am luat aparatul degeaba, am fotografiat o mică floare.
E parcul central Ştefan cel Mare. Aşa că nu seamănă?
O raţă din parcul Dendrarium.
Soarele s-a ascuns după copac :)
O seară în parc după o zi caldă
O poză nereuşită, dar ceva totuşi are
Lacul din Valea Trandafirilor
Acelaşi lac, dar un pic mai tîtziu. Ultimul minut de apus
Bulevardul Dacia
Mă urcam pe toate blocurile, în căutarea unui peisaj. E drăgălaş purumbelul, nu? ...pe acel bloc mai mult nu am avut ce fotografia
Nişte porumbei tineri. Abia au învăţat să zboare.
Iarăşi bulevardul Dacia, privit de la etajul 20
Bulevardul Dacia privit din acelaşi loc