Psihologi, preoţi sau vrăjitoare? (Partea a III-a)

La a treia şedinţă, m-am aflat în aceeaşi încăpere cu ambele specaliste în ale psihicului, atât sănătos cât şi bolnav: psiholoaga şi psihiatra. După ce mi-au dat să completez un test, au început să se intereseze de viaţa mea intimă. Tema centrală a discuţiei rămăsese aceeaşi - căsătoria. Nefiind căsătorit, evident eram susceptibil de afecţiuni psihice care puteau fi remediate doar după ce înlăturam cauza declanşării lor. Dar, printre altele, s-au pus în discuţie diverse subiecte, cum ar fi religia. Aici n-am rezistat şi am declarat că religioşi îmi sunt extrem de antipatici (schimb complice de priviri între specialiste, interesant ce simptom o fi detectat?), pentru că la început par inofensivi, dar după ce reuşesc să-i convertească pe majoritatea locuitorilor unei regiuni, îşi impun modul de viaţă marginalizându-i pe cei care nu le împărtăşesc credinţa.
Apoi am revemit din nou la căsătorie. Aici le-am declarat că mă simt perfect necăsătorit, că familia nu este o etapă obligatorie în evoluţia mea şi că nu am nevoie de ea ca să mă simt împlinit. Dimpotrivă, m-aş simţi nenorocit dacă aş face-o, iar din libertatea mea, aşa cum o înţeleg eu, n-ar mai rămâne nimic.
- De când ai început să gândeşti aşa?
- Dintotdeauna. De la 10, 8 ani, poate mai devreme.
Aici specialistele încercară să stabilească o cauzalitate care să-mi explice boala, devierea. Doar e anormal, nu-i aşa, ca cineva să nu vrea să se căsătorească, să facă abstracţie de un instinct sacru (o datorie faţă de societate ar fi sunat mercantil). Deci, se documentară câţi copii suntem în familie, al câtulea sunt eu în ordine descrescătoare, câte fete şi băieţi suntem şi alte amănunte.
- Ai vreun hobby, cum obişnuişeti să te relaxezi?
- Internetul.
- Internetul???
Aici specialistele se priviră amuzate. E clar, mi-au ataşat vreo etichetă lungă care conţine şi noţiunea “infantil”.
- Dar ce anume obişnuieşti să accesezi? Copilul meu, de exemplu, preferă jocurile şi filmele de comando.
- Eu prefer siturile de dezbateri şi opinii.
În cele din urmă, psiholoaga mi-a spus să mai trec pe la ea peste vreo două săptămâni, după ce va examina testele şi va face toate calculele de rigoare. Doar atunci îşi va da seama dacă starea mea a evoluat în bine sau în rău…