Valoarea unicatelor ca măsură a bunăstării

Pe cât de ciudat nu ar părea acest lucru, ideea despre valoarea obiectelor unicate mi-a venit în minte după vizionarea filmului de Alfred Hitchcock „Şarada” (1963). Pentru cine nu a văzut acest film minunat, această postare va fi un fel de spoiler aşa că dvs. decideţi dacă merită sau nu să citiţi mai departe.

Dacă totuşi decideţi să continuaţi lectura, trebuie să vă dezvălui că acţiunea filmului evoluează în jurul căutării unor bani ascunşi în sumă de 250 mii dolari SUA. „Comoara” se află mereu sub nasul căutătorilor, însă aceştia nu-i pot identifica valoarea. Ei au la mână un plic cu o scrisoare înăuntru care nu spune mare lucru. În cele din urmă se dovedeşte că lucrul pe care urma să-l caute nu era în plic, ci pe plic: trei timbre poştale a cărei valoare însuma 250 mii dolari.

Timbrul "cap de bour" (1858)

Unul din timbrele de pe plic se întâmpla să fie celebrul „cap de bour”, care a fost primul timbru pus în circulaţie pe teritoriul Moldovei. Valoarea lui în film era estimată la 100 mii dolari. Am verificat în internet, valoarea acestor timbre este şi astăzi enormă. O revistă care se numea „Zimbrul şi vulturul” (1858) şi care avea aplicată pe ea 8 timbre poştale „cap de bour” s-a vândut în 2008 cu 830 mii euro fiind cea mai scumpă revistă din lume în momentul de faţă.

Lucrul acesta m-a pus pe gânduri. Cum se face ca un obiect care cu uşurinţă poate fi trecut cu vederea poate să coste atâta? Este clar că fiind unicat este scump, dar de ce 100 mii? Cine ar putea afirma că valoarea lui nu este 50 mii sau 500 mii?

Un alt fragment din acelaşi film a fost revelatoriu. La un moment dat, la întrebarea cum poţi deosebi adevărul de minciună, protagonistul răspunde: nu poţi. El aduce exemplu cu două triburi de indieni - „picioarele albe” şi „picioarele negre”. „Picioarele albe” întotdeauna spun adevărul, „picioarele negre” întotdeauna spun minciuni. Cineva îl întâlneşte pe un indian şi îl întreabă: din care trib eşti? La care indianul răspunde: din tribul „picioarele albe”. Din ce trib este el? Imposibil de ştiut. El poate la fel de bine să fie din tribul „picioarelor albe” şi din tribul „picioarele negre”.

La fel ca în exemplu de mai sus, la întrebarea care este valoarea unui timbru poştal din 1858 trebuie să răspundem „oricare”. Valoarea unicatului este aleatorie.

Bun "normal"

Să analizăm acest lucru în comparaţie cu un bun „normal”. Un bun normal se comportă conform regulilor cererii (D) şi ofertei (S): cu cât preţul (P) este mai mare, cu atât mai avantajos este să produci acest bun şi, astfel cantitatea (Q) de bunuri produse creşte. Relaţia este inversă în cazul cererii: cu cât preţul este mai mare, cu atât mai puţini doresc să o procure.

În cazul unui unicat, oferta este invariabilă. Oricare ar fi preţul există o singură unitate de acest bun pe piaţă şi ea nu se poate schimba. Însă care este cererea pentru unicat? Presupunem că există o serie de cunoscători, pentru care să posede acest bun este o chestiune de prestigiu, astfel încât toţi doresc acest obiect. Desigur, unii din ei pot să-şi permită să plătească mai mult pentru acest obiect, alţii mai puţini.

Unicat

Prin urmare, este ca o licitaţie din care cel care poate oferi cel mai înalt preţ iese câştigător. Astfel, puterea de cumpărare determină preţul maximal. Şi totuşi preţul maximal care s-a oferit pentru un bun în 1963 este diferit de preţul aceluiaşi bun în 2009. De aici deducem o concluzie foarte interesantă: dacă preţul unui unicat este echivalentul puterii de cumpărare în momentul când are loc tranzacţia, atunci diferenţa dintre preţul plătit în 1963 şi cel plătit în 2009 reprezintă câştigul sau pierderea de bunăstare (W).

Obţinem pe această cale o aplicare practică a valorii unicatului: observând dinamica preţului la obiectele unicate putem să ne facem o imagine destul de bună despre bunăstarea elitelor într-o anumită societate.

Există totuşi o serie de capcane de care trebuie să ţinem cont în momentul când alegem unicatul:

• Unicatul trebuie să fie unic. Desigur în cazul timbrelor avem de-a face cu situaţia în care în circulaţie se află 8 timbre concomitent. În acest caz putem să le tratăm în calitate de unicat. Dacă totuşi numărul obiectelor este necunoscut, preţul nu va mai fi curat.
• Unicatul trebuie să circule pe piaţă. Dacă unicatul se află în muzeul Louvre din sec. XV, valoarea lui pentru acest studiu este nulă, deoarece nu există o piaţă unde el să se vândă sau să se cumpere. Desigur, pot apărea sporadic cereri de a procura obiectul dorit, însă intenţia de cumpărare şi tranzacţia de cumpărare nu sunt acelaşi lucru. O piaţă ideală pentru unicate sunt licitaţiile Sotheby’s sau Christie’s.
• Piaţa trebuie să reprezinte o piaţă de cunoscători. După cum am observat şi în film, valoarea timbrului „cap de bour” era nulă pentru necunoscători - un timbru e un timbru e un timbru şi atât. Prin urmare, o piaţă de filatelişti, numismaţi este ideală în acest sens.
• Unicatul trebuie să fie imun la tendinţele modei. Din acest motiv nu sunt prea tentat să accept tablourile şi obiectele de artă, în general, în scopul acestui studiu. Deşi tablourile reprezintă cele mai veridice unicate, ele sunt expuse tendinţelor modei. De exemplu, publicarea romanului lui Dan Brown a surescitat un interes patologic faţă de opera lui Leonardo da Vinci. Dacă să ne luăm după el, vom obţine o creştere falsă a bunăstării care, în realitate, nu reprezintă decât un capriciu.
• Unicatul trebuie să aibă doar valoare de colecţie. Dacă bunul este util într-un anumit mod, el nu poate fi tratat în calitate de unicat în scopul acestui studiu. Observăm accentul pe doar: monedă care se află în circulaţie, chiar dacă este colecţionată, poate fi utilizată ca mijloc de plată. (În general, vorbind de monede, mă refer doar la monedele vechi a căror cantitate este limitată şi cunoscută.)
• Bunăstarea este erodată de inflaţie. Prin urmare când utilizăm preţuri din secolele sau anii precedenţi este necesar să-i ajustăm la valoarea inflaţiei (care în general nu este greu de obţinut).

Închei acest studiu aici. Înţeleg că deşi tema abordată s-ar putea să nu fie foarte actuală pentru Republica Moldova, valoarea unicatelor este de nepreţuit pentru economişti. Este foarte interesant să afli cum s-a schimbat bunăstarea (chiar şi bunăstarea elitelor) odată ce am intrat în Epoca Modernă; cum tehnologia schimbă bunăstarea, cum crizele financiare, cataclismele sau războaiele influenţează bunăstarea, etc. Chiar dacă tranzacţiile cu unicate sunt rare, acest lucru poate fi remediat prin faptul că în loc de valoarea unui singur unicat se poate utiliza în analize un coş de unicate.
Dacă nu am reuşit să conving cu atât, cel puţin putem afirma cu mândrie că un film de Alfred Hitchcock, cu Cary Grant şi Audrey Hepburn în rolurile principale, se învârte în jurul a trei timbre poştale, din care unul se întâmplă să fie primul timbru tipărit în Moldova.