Informare, educaţie, manipulare...
Credem că ceea ce trăim noi astăzi este realitate. Ne trezim, mâncăm, mergem la serviciu, universitate, comunicăm, călătorim, venim acasă aprindem televizorul, luăm ziarul sau deschidem pagina web şi ne informăm. Şi suntem siguri că informarea este principala funcţie a mass-media si uităm de încă un specific al acestuia.
Întrebaţi pe oricare dacă este uşor manipulat… răspunsul va fi „Nu”, nu-i aşa? Evident! Atunci cine e mai puternic Schwartzneger sau Stalone?
Lumea de astăzi, neacceptând propriile greşeli, încearcă să se îndreptăţească prin adevăruri dubioase.
Ştefan cel Mare a fost nepotul cel iubit al lui Vlad Ţepeş? Atunci de ce în războaiele cu turcii, Ştefan nu primea ajutor din partea unchiului? Dacă aceşti doi Voievozi erau din acelaşi neam şi popoarele de sub conducerea lor erau de „acelaşi neam”, de ce nu s-a produs unirea?
În 1812 ruşii au venit, şi aşa, pur şi simplu au luat Basarabia şi au creat o gubernie? În 1812 Moldova a cerut Rusiei protectorat în conflictul cu Imperiul Otoman, iar în schimb Rusia ar primi Basarabia. Totul a fost doar un târg, care a rezultat în ură dintre partea românească şi ceilalţi dintre Prut şi Nistru. Din fericire în 1918 deja României i s-a oferit şansa să protejeze Basarabia, însă in 1940 nici un frate nu a încercat să apere bucata aceasta de pământ. Şi Mareşalul Antonescu nu a emis nici un decret în scopul menţinerii integrităţii statale, şi acum este proclamat erou naţional în orice manual de istorie, admit, nu din spaţiul basarabean; şi de orice profesor de istorie, care în 1989 se îmbulzea în Piaţa Marei Adunări Naţionale, mânat de cei care astăzi sunt în goană după portofoliile în parlament şi alţi care se mai plimbă periodic prin holurile spitalelor de nebuni; şi pe orice forum de pe web, unde un user cu nume evreiesc este batjocorit şi înjurat, avându-se în vedere principiile europene de toleranţă, după care se conduc fraţii noştri europenizaţi.
De ce este numaidecât să se decidă direcţia în care trebuie să se îndrepte Moldova de astăzi? Oare independenţa nu înseamnă independenţă? Ce e la est? Aceeaşi gubernie a unui stat ce aleargă între democraţie şi absolutism? Sau e mai bine cu fraţii noştri, care nu mai au încotro, decât să mai repete experienţa precedentă?
Să ne întoarcem spre media pentru a găsi un răspuns potrivit. Pe 9 mai 2008, Chişinăul a uitat de sângele vărsat în anii 40, el a decis să uite de istoria sa, şi să accepte o nouă sărbătoare, încă una în calendarul şi aşa plin de lenevie şi huleai, Ziua Uniunii Europene. Cu ce a influenţat Moldova, ziua aceea din 1992? Evident este faptul că acum fiecare tinde spre Uniunea Europeană şi din această cauză este pustiit urbanul din Republică, hai, băieţi să le mulţumim pentru aceasta! Să fie această zi şi un semn de mulţumire pentru că ai noştri, plecaţi acolo îşi abandonează copiii. Aţi văzut voi vreodată ochii unui copil care-şi aşteaptă mama să vină de acolo? Ne pare totul atât de acceptabil…
„ …care e problema dacă mama mea sau mama ta va pleca de aici, nu se ştie dacă va lucra bonă, cum scrie în anunţ, nu contează dacă va şterge fundul unei babe milionare… Nu e de ajuns că mi-a dat viaţă şi m-a crescut, trebuie să-mi trimită bani, şi haine şi telefoane mobile din seria must have, ca să pot să umblu fudulă prin universitate, să le folosesc în timpul orelor, ca toţi să mă audă cât sunt de crutaia cu aşa telefon. Iar luna viitoare, când îmi voi cumpăra permisul de conducere, voi spune mamei să-mi mai cumpere şi un BMW… Nu va mai conta că nu mai ţin minte a scrie şi abia mai pot citi, eu voi ajunge director la piv-zavod, şi iaca asta va fi viaţă…”
Asta e ceea ce ne insuflă Europa…
Nu am nimic împotriva Europei, chiar de loc. Îmi place uneori să-mi imaginez că mă plimb pe străzile pavate cu piatră din Praga. Ador Cehia, nu am fost niciodată acolo, dar am văzut la televizor, şi în reviste am citit, şi pe Google am căutat – e superb, medieval încrustat cu modern, cu miros de cafea dintr-o terasă a unei cafenele în vintage.
Ce e Cehia în comparaţie cu Statele Unite ale Americii? Aşa e! Azi îmi iau buletinul, câteva sute de dolari şi voi merge direct spre un oficiu pe care scrie Work&Travel, Work- ceva mai mărunt şi Travel cu macro! Nu contează că work va fi foarte mult şi travel poate chiar de loc, dar cel puţin voi ajunge să văd America! Lumea cea nouă, unde totul e posibil, şi masacrul indienilor, şi ghetouri, şi preşedinte cu IQ aproape nul…
Şi azi am accesat o pagină web, şi acolo am mai găsit o direcţie în care trebuie să ne îndreptăm. La vot! Încă nu a început campania electorală, dar toate afişele abundă de propagandă politică. Un tricolor de loc patriotic flutură în capul meu. Roşu pentru salarii de peste 300 dolari SUA pentru profesori, care deja de 8 ani îşi tot strâng centurile, visând la coşul minim; şi tot cu roşu scris „X contra corupţiei. Despre gangster al tranziţiei care a prădat ţara”, dar în acelaşi context nici un adevăr despre adunările pe piaţa naţională şi lozinci contra „mânii ce hrăneşte”; şi între cele două „roşii” o dungă verde, ce duce spre Europa, ce trage spre Europa, ce mână spre Europa. Verde şi roşu, ce combinaţie dezgustătoare,
(Cei cu vedere normală vor trasa linia albastru-verde între cei doi X.)
psihologia o consideră o combinaţie ce derutează. Nu e de mirare. ( Chiar îmi pare uneori că specialiştii în domeniu au studiat politica moldovenească înainte de a cita sentinţa.)
Şi totuşi caut ceva nou, ceva ce nu am mai experimentat în viaţa mea. Probabil e verde! Să încercăm: voi putea uita de limba rusă în public, voi putea pomeni pe cei din 40 acasă, voi putea viziona doar posturi tv româneşti, nu mă voi mai interesa de Rusia, şi doar aşa voi ajunge legal în Europa, pe străzile acelei Cehii pe care visez să o vizitez. Doar atunci voi putea simţi patriotismul, păcat că unul informal şi colectiv… Nu! Dle Verde! Aţi greşit metoda manipulării. În direcţia spre care tindeţi e deja aşteptat „inamicul”, ba chiar cu pâine şi sare. Auzita-ţi că Uniunea Europeană roagă Rusia, ca aceasta să-i devină membru? O roagă, ea la rândul său, nu se înjoseşte pentru a obţine un loc în acel Parlament. Iar la refuzul de a permite desfăşurarea unei parade a homosexualilor, nu se întâmpla revoluţii, nu mai vorbesc de contrarevoluţii...
Am ajuns să nu ştim ce vrem cu adevărat. Deschidem ziarul pentru a ne informa, dar îl închidem cu deja idei şi opinii noi, care ferm înconjurau gândurile noastre înainte de setea de a fi informat, pardon, MANIPULAT!
Sursa
2009-02-19 20:12:14