Un pas spre Adevăr...
Am fost invitată să traduc pentru un grup de misionari, care au venit în Moldova pentru două săptămâni. Deşi mi s-a spus că lucrul constă în a urma persoana pentru care traduc şi a-i ajuta să discute cu persoanele cu care se întâlneşte, nu a fost aşa. Prima întrebare care mi-a vizitat gândurile a fost ce e misionariat? Nici după o săptămână de lucru nu prea înţelegeam sensul acestui fenomen. Ce fac oamenii care au venit de pe un alt continent? Care e scopul lor? Şi mai ales la ce le trebuie?Dar am avut ocazia să fac cunoştinţă cu un medic, care era membru al acelei echipe. O imagine reală a unui pensionar american ce cutreieră Pământul. Un bătrân de 84 de ani. Fizicul lui nu iţi provoca nimic altceva decât o iluzie olfactivă. În primele zile când se aşeza lângă mine, îmi mirosea a naftalină. Într-adevăr un bătrân, care purta un brâu, probabil de la dureri, cu un aparat auditiv, cu ochelari mari, care nu-l opreau de la a se apropia de tine cât de posibil de aproape când vroia să-ţi spună ceva, cu mâini slabe şi reci, cu degete lungi şi osoase, ce se înfigeau în mâna mea atunci când vroia să fiu atentă. Toate acestea nu mai lasă loc pentru a-ţi crea impresii despre mintea sau sufletul lui. Acest medic, a procurat medicamente pentru oamenii din două localităţi din Moldova care valorează cât un automobil, din cont propriu a venit aici, a diagnosticat peste 500 de oameni şi le-a oferit gratis şi medicamentele necesare pentru a le trata bolile depistate. Acei pacienţi, primordial bătrâni, erau miraţi când nu li se cereau bani pentru serviciile acordate şi mai ales, pentru medicamente. Ei nu sunt obişnuiţi cu atâta dăruire de sine şi generozitate, pe care au văzut-o şi au primit-o de la un străin, care nici limba lor nu o cunoaşte. Dar el nu s-a limitat la acestea. Pe fiecare pacient îl întreba despre credinţă şi îi arăta calea spre salvare, pocăind chiar o pacientă. Nu cunosc niciun medic căruia i-ar păsa de starea spirituală tot atât cât şi de cea fizică a pacienţilor săi. Nu cunosc preoţi cărora le-ar păsa de starea spirituală a oamenilor ce vin în biserici. Din contra, din experienţa proprie, dar şi din cele auzite, sunt medici în Moldova, care sunt indiferenţi chiar faţă de sănătatea pacienţilor, sunt preoţi în Moldova, care „scot” din buzunarele săracilor ultimii lei, pentru reparaţia bisericii, dar în aceeași zi merg la un salon de automobile de lux şi-şi procură unul pe bani cash sau transfer bancar. Pe lângă ajutorul acordat în acele două regiuni, bătrânul a mai adus medicamente şi pentru alţi pacienţi de ai lui pe care a reuşit să-i primească în anul trecut, când a mai fost într-o misiune în Moldova. Ceea ce ţine de echipa misionarilor şi cea de traducători, întotdeauna era atent la ceea ce se petrecea, chiar a auzit că discutam despre el, deşi stătea la o distanţă semnificativă, dacă iei în consideraţie auzul lui. La rugămintea traducătorilor, el a ţinut o lecţie despre Evoluţionism. De mirare, nu? Un creştin, misionar care vorbeşte despre Evoluţionism. De fapt, discursul său era despre lacunele acestei teorii şi Creaţionism! Eu nu ştiu alte motive de ce acest Om mi-a rămas în suflet, decât faptul ca în Inima lui era loc pentru toţi şi toate, Mintea lui era întotdeauna limpede şi ochii luceau în speranţă că va avea ocazia să se întâlnească în viaţa de după cu încă un suflet care azi L-a primit pe Iisus ca salvator.
La acele traduceri am avut ocazia să fac cunoştinţă cu un medic de 84 de ani, un tânăr care purta în geanta sa o pungă cu bomboane, cu care îi servea pe toţi. O imagine reală a unui misionar care cutreieră Pământul pentru a vindeca oameni şi suflete...
Sursa
2009-02-19 20:13:12