Despre Bine si Rau...
Sdelal dobro jui govno! Auzisem acest proverb, poate spus in gluma, intr-un film de a lui Emir Kusturica si fara vre-un scop anume am incercat sa pun pe cintar tendintele contemporane, unele la rindul sunt calificate ca valori si altele ca nonvalori. Sunt doar niste observatii...Binele nu mai este popular. Acesta nu este perceput ca ceva puternic pentru existenta personala, cel putin in traditia occidentala a credintei. In schimb Raul se dovedeste a fi un impuls necontrolabil inzestrat cu o libertate in actiuni intemeiata pe pilonii irefutabili ai puterii.
Adjectivizarea binelui devine clar precizata de religia crestina. Daca ginderea orientala le definea ca fiind doua puteri care alcatuiau, in rezultatul unei conexiuni armonioas, echilibrul universal, atunci traditiile iluminate ale europenilor le plaseaza pe pozitii ierarhizante. Cu alte cuvinte raportul dintre bine si rau este filtrat printr-o morala determinativa a religiei crestine, care a concretezat mersul de mai departe al gindirii occidentale. In rezultatul acestui demers apare gindirea duala (daca nu-i laie, atunci ii balaie, sistemele de numerotare binara si matrixul cu raportarea sale dintre 1 si 0).
Grecii antici se zvircoleau si ei intre aceste doua puteri, insa toti cetatenii polisului, ne luind in consideratie actiunele lor eroice sau erotice pro sau contra zeilor, ajungeau dupa moarte, toti fara nici o exceptie, pe tarimul subpamintescului Hades.
In crestenism, insa, daca vre-un individ actiona in detrimentul adevarurilor absolute instaurate de credinta se lasa dus, desigur, in iad unde isi suporta demn sau mai putin demn chinuri vesnice, iar faptele realizate de un oarecare evlavios fericit, erau calificate ac fiind bune, asa incit acesta urma sa se implineasca intr-o Mansarda din Parcul Central al Universului.
Pe parcursul istoriilor acest model dual va prelua diverse forme de manifestare, desigur se va ajunge pina la cele mai nereligioase modele ale iluminismului si ale stiintei atotcunoscatoare. Se va schimba forma autoritatii (esenta va ramine aceeasi) care colora valoare unui bine sau rau, totodata si a unui adevarat sau fals. Oamenii deveneau buni in urma unor frici oarbe aplicate (constringator) din exterior.
Imaginea binelui este schimbata odata cu implicarea unei Sacru incontestabil – degetul ceresc ce stabileste si apoi decide ce este bine atunci cind ramii cu tine si hotarasti unde sa pornesti. Frumoasa marioneta.
Binele este privat de putere prin unghia degetului. Fatal, insa sa stii drumul si sa-l parcurgi sunt doua lucruri diferite. Binele nu mai este propriu, nu mai este autentic. Din cauza asta pentru a califica o actiune ca una buna sau rea e nevoie sa o privim prin prisma autencitatii acelui care a efectuat-o.
Daca e facuta dintr-o initiativa proprie, nedictata de nicio autoritate exterioara, atunci e autentica. Ce inseamna a fi autentic? – liber, suficient de puternic pentru a fi responsabil de ceea ce faci, nesupus, integru, curajos, deoarece frica la un moment dat incepe sa creeze ceea se crede a fi realitate, fidel propriului trebuie, si nu unui trebuie deliberat strain venit dintr-un exterior.
Ce e binele? Faci bine atunci cind intorci supus celalalt obraz pentru ca sa-l mai loveasca odata, or atunci cind il ajuti pe un prieten sa se lase de fumat servindu-l cu o tigara?
Un exemplu vorbitor s-ar prezenta si in faptul inconvenabilitatii pentru unele femeii sa determine slabiciunea barbatului din manifestarea bunatatii sale fata de ele. Acestea au nevoie de un barbat puternic (dupa spusele lor), care sa aiba suficienta vigoare pentru ai dicta ce sa faca şi pentru ai impune virilitatea sa printr-o violenta latenta. Un lucru foarte ciudat: bunatate care este echivalata cu slabiciunea, iar violenta fiind elementul definitiv al puterii.
Autenticitatea individului rezolva "slabiciunea" actuala a binelui si puterea primitva, ispititoare a raului. Punctul autentic il gaseste fiecare in sinele sau, dincolo de bine si de rau. Binele isi recapata puterea cind este autentificat de o Individualitate.
Singura valoarea care a ramas nestatornica si care poate fi folosita adecvat in cazul relatiei tale cu totul si cu toti se dovedeste a fi autencitatea ta, oarecum ajutata de diferenta; diferanta care te aduce la unicitatea identitatii tale.
Sursa
2009-02-18 20:07:40