Jurnaliştii lu’ Peşte

Demult n-am ascultat postul de radio Antena C, aşa că am decis să renunţ la alte ocupaţii plăcute şi să aflu preocupările unor ziarişti aflaţi în simbria politicienilor de o anumită culoare. Am nimerit la o emisiune care mi-a trezit interesul, în discuţie fiind pusă Legea privind întrunirile şi implementarea ei, cu participarea avocatului parlamentar, Oleg Efrim.

Prestaţia jurnalistei Lucia Popescu şi emisiunea jalnică pe care a realizat-o mi-a amintit de un alt jurnalist, Sandu Sâtnic, care, acum jumătate de an, discuta la acelaşi post de radio cu Tudor Tătaru, numai că de data aceasta invitatul a fost unul mai de calitate, care nu putea coborî prea jos ştacheta, oricât de mult şi-ar fi dorit-o.

Distinsa jurnalistă a adoptat din start poziţia autorităţilor. Dar să nu credeţi cumva că o făcea pe Advocatus Diaboli. Pur şi simplu, este evident că protestatarii vin la mitinguri cu gânduri necurate, ca să provoace autorităţile. Însă, atenţie, povocare în interpretarea Luciei Popescu înseamnă ceva diabolic, care trebuie combătut pe loc, interzis. Nu e oare culmea neruşinării să testezi autorităţile chiar în ziua în care în “Monitorul Oficial” a fost promulgată noua Lege privind întrunirile, ce prevede că nu mai e nevoie de autorizaţie de la primărie pentru a protesta? Iar cei care au ieşit chiar în dimineaţa respectivă au făcut-o special pentru a provoca, pentru a necăji autorităţile şi pe poliţişti.

Dar mai ales cum să-şi permită un cetăţean liber să vină cu animale la protest, să-i numească pe procurori “porcurori”? Nu jigneşte astfel o întreagă categorie de oameni? Este inadmisbil ca un protestatar să-şi exprime protestul folosind animale şi trezind astfel asocieri jignitoare.

Însă cel mai scandalos din punctul de vedere al ziaristei de la Antena C este implicarea minorilor în acţiuni de protest. Păi se poate să scoţi pe cineva în stradă care nu înţelege sensul acţiunii? Ea însăşi a asistat la scene când copii de 7 ani, întrebaţi de poliţişti şi jurnalişti pentru ce protestează, nu ştiau ce să răspundă.

După emisiune, dacă aş fi fost credincios, mi-aş fi făcut cruce sau aş fi cântat un cântec religios (în funcţie de ramura creştinismului), poate mă mai uşuram niţel. Dar aşa, nu mi-a rămas decât să strâng din umeri şi să înjur printre dinţi…