„pe vremea mea”
S-a nimerit mai azi să trag cu urechea la piesa lui Bob Dylan -
„The times they are A Changing”. Și-am zis că-n trei ani am îmbătrânit cu 10.
Și-n zece oi îmbătrâni cu 20.
Cât de „normal” îmi sună acum fraza: „pe vremea mea”.
Pe vremea mea ascultam pop la pachet, cu Backstreet Boys și Hanson. Mai bag uneori piesele lor pe youtube și-mi vine a râde că le știu fiecare vers.
Pe vremea mea erau în vogă „topic-urile” , cine le-o mai fi dat denumirea asta ? Tricouri scurte în care ți se vede buricul, și „lasini”, de toate culorile. Câtă fericire pe capul meu când mi-a cumpărat mama „lasini” și topic cu „Titanic” pe el.
D-apoi ghete cu talpa supra-mega-gigantică sau pantofi "de lac"... nu i-aș lua nici gratis acum, pe atunci erau "la modă"
Mergeam vara pe la tabără, nu mai știu dacă merg copii acum pe la tabere, însa era mare treaba, pe vremea mea.
Dacă ai fost vara la tabără, aveai ce povesti. Vezi că dacă mergeai la bunica, n-ai ce povesti. Ce-aș mai lăsa toate taberele acum să mai merg pe vară la bunica.
Pe vremea mea ascultam casetofonul. Nu înțelegeam versurile în engleză și inventam sunete asemănătoare. Îmi aduc aminte piesa „All that she wants” de Ace of Base.
Sper să mă susțineți în versurile pe care le cântam noi „o, macho boss” .
Sau piesa „Happy nation” tot de ei. Aici chiar nu vreau să zic cum erau versurile, că mi-i tare rușine.
Aceeași poveste cu mult prea „vestitele”- "Coco Jambo" sau „Casa blanca”.
Tot pe vremea mea, îmi aduc aminte cum se pornise un val prin licee, în care la ”manifestări culturale”, fetele dansau pe temă de Enigma, cu lumânări și haine negre.
Mai erau tot felul de invadări de Sud și Est, de 3 și de Andree. De hiene și șobolani, cu lacrimi, cu inimi frânte. Câta larmă, ce mai versuri.
Din curiozitate, băgați pe youtube video-urile de atunci. Dacă nu bufniti în râs, vina mea. Garantez cel puțin un zambet pe buze.
Ei, și apoi a apărut MTV și ne-am mai luminat la minte.
Tot vedeai pe la ferestrele aburite ale liceului câte o mână, imitând scena din Titanic cu un mormăit de „My heart will go on”...
Ne-am apucat apoi de rebeliuni și dat din cap după Prodigy. Nu prea întelegea lumea nimic din versurile lor, cu excepția unei combinații de cuvinte „... my b.. up”, da una era cert, daca asculți „Prodigy” deja te-ai maturizat.
Îmi mai aduc aminte un moment la care și până acuma râd în hohote chiar de sunt singură. Eram în grădina bunicii la cules vișine. Într-un moment, vine verișorul meu cu mâinile încrucișate la piept și mult prea serios mă întreabă: Ana, da tu ești „metalistcă” sau „nirvanistcă”?? Și-am căzut din copac.
Tot pe vremea mea dacă mergeai la Partia era mare treaba, sau dacă avei patine cu roți „rolishi”, erai tare apreciat în cartier.
Fetițele aveau păpuși „Barbie” la care numai ce nu le făceau. N-am avut niciodată „roloshi”, și nici „papușă Barbie”. Aveam o păpușă Barbie falsă, la care același verișor
i-a tăiat sânii. Și de ce băiețeii tăiau sănii păpușilor ? Ca să vadă de au silicoane oare?
Pe vremea mea, era altfel.
Așa zicea și maică-mea. Așa om zice toți. Și n-ar fi că timpurile sunt mai bune sau mai rele. Ele sunt doar „altfel”.
...
Sursa
2009-02-17 03:47:00