Doamne, ocroteşte-i pe români…

Doamne, ocroteste-i pe români, pe cei care ştiu că sînt români şi se mîndresc, şi pe cei care nu ştiu, sau nu vor s-o ştie, pe cei care sînt la baştină, şi pe cei care sînt doar cu inima acasă…

Doamne ocroteşte-i pe cei care au suferit pentru dreptate, pentru cei care şi-au dorit fraţii aproape şi au fost pedepsiţi pentru asta.. Ocroteşte-i pe cei care au avut curaj să zică că vorbesc limba română, chiar dacă li s-a băgat pe gît “limba moldovenească”! Ocroteşte-i pe cei care pentru cele trei culori ale românismului au vărsat lacrimi…

Doamne, ocroteşte-i pe români, fă ca să vadă Marea Unire, să dispară hotarul, să se vadă frate cu frate fără vame, paşapoarte…

Doamne, ocroteşte-i pe români, de duşmani, de cotropitori. Stinge focul urii, potoleşte setea şi foamea de pămînt, de interese…

Doamne, ocroteşte-i pe românii de pretundindeni, ajuta-i să se trezească din “somnul cel de moarte”…

Şi dacă ne mai rugăm azi, ne rugăm doar pentru noi, sau pentru cei apropiaţi. Pentru popor? Am ajuns să ne gîndim mai puţin, sau poate chiar deloc, la tot poporul român. Poate şi de asta am pierdut idealul, am pierdut ţinta… Şi totuşi e ca în cazul unei nuiele, daca e de una singură, se frînge uşor, dar dacă le strîngi în mănunchi- e mai greu.