Poliţiştii în civil n-au primit azi ordin să aresteze

Am realizat azi încă o dată, la manifestaţia de protest din faţa Procuraturii Generale şi a MAI-ului, în ce dictatură trăim. Pare un miracol, dar de data aceasta n-am fost arestaţi, şi n-au fost organizate provocări, cu toate că aceiaşi poliţişti stresanţi în civil ne supravegheau orişice mişcare, şuşotindu-se între ei.

Trebuie să recunosc că am uitat cu ce se mănâncă democraţia. Măcar şi acea democraţie extrem de limitată de până la accederea comuniştilor la putere, când libertatea de întrunire şi de exprimare nu era atât de drastic limitată şi când SIS-ul şi MAI-ul nu dispuneau de un contingent atât de impunător de cameramani. Uneori am impresia că aceştia vor să numere câte fire de păr au în nas protestatarii, atât de insistent îi filmează. Dacă îi mai pomenim încă o dată pe omniprezenţii poliţişti în civil, cu cefele lor groase şi maxilarele proeminente, nu e greu să-ţi imaginezi atmosfera care se creează la acţiunile de protest şi că participanţii la ele se simt hăituiţi de nişte organe ale statului care în realitate ar trebui să-i protejeze.

Poate de aceea aştept cu nerăbdare o schimbare politică în RM, ca să-mi pot manifesta liber şi firesc  un drept fundamental, fără a mai simţi în ceafă respiraţia unor indivizi suspecţi în civil ce operează arestări neobosindu-se cel puţin să se legitimeze, şi nici a cameramanilor Puterii…