Who is/was who?

Sunt primul care am îndrăznit să-l critic pe “fratele Iura” /a.1991, 9 iulie, ziarul Sovietscaia Moldavia/ şi nu fac azi o apologie a sa - nu este în stilul meu. Ceea ce apăr eu este adevărul istoric, total neglijat la noi.
Iu Roşca este prezentat de către cei “drepţi” ca groparul MEN/Frontului Popular. Pentru mine tot ce se publică azi la temă face dovada dezinteresului total al societăţii noastre pentru istorie, inclusiv cea recentă.
1.Agonia FPM a început îndată după campania electorală din 1990 cînd conjucturiştii veniţi la putere prin FPM au început să-şi facă interesele, neglijînd total interesul comun.
2.Lovitura de graţie FPM a primit-o la al doilea congres al său din partea liderilor săi, troica I. Hadîrcă, V. Mateiciuc şi M. Ghimpu /în ordine descrescătoare/. A fost congresul victorioşilor, cei cu puterea nu s-au sinchisit să-şi demonstreze aroganţa şi alte desuuri, acoperite pînă atunci de zelul patriotic-naţional. Cu cît dispreţ a fost tratat Gheorghe Ghimpu de către I. Hadîrcă! Pe scenă triumfa fratele Mihai cu tovarăşul său Ion iar Gheorghe plîngea în sală. Şi azi Mihai permite lui Hadîrcă să prefaţeze opera lui Gh. Ghimpu…
Majoritatea hotărîrilor congresului au fost aiurite, atmosfera euforică; totala lipsă de realism ia copleşit pe toţi, inclusiv pe cei, care în opinia mea trebuiau să rămînă treji, deştepţi adică /Petru Soltan să zicem/.
3. La temă prezintă interes o hotărîre prin care se interzicea liderilor de partide ocuparea posturilor în stat. Este “meritul” lui M. Ghimpu-veljuristul frontului această decizie, prin care Snegur şi Lucinski au scăpat de tutela PC. Dar parlamentul a cerut şi de la mişcări acelaşi lucru şi Hadîrcă a fost pus în faţa dilemei: Frontul sau Jilţul. Pentru el alegerea a fost firească, uşoară deci.
Cei care au rămas în mişcare dintre deputaţi nu au vrut să lucreze, lăsînd “munca de partid” pe Iurie Roşca, care la acel moment avea cu adevărat o perspectivă clară:. Frontul trebuie să fie partid politic nu asociaţie istorico-filologico-gazetărească.
4.Ulterior a încercat Mircea Druc să preia conducerea – nu a reuşit şi motivul este acelaşi: nu a fost dispus să muncească, voia să fie un preşedinte de onoare, de sărbători, mari adunări naţionale. Avea omul alte planuri, de fapt.
5.Ultimul genunchi I. Hadîrcă l-a dat MEN atunci cînd a demisionat din înalta funcţie ce o avea în Parlament, pentru a permite şi altora să arate că pot conduce. Apropo, în articolul citat la început am profeţit că la asta se va ajunge.
I-am făcut şi o poezioară atunci, nu a fost tradusă, Rumenă gogoaşă. Sună o strofă cam aşa:
Rumenă gogoaşă
Şef încă din faşă
Ţi-e secretăria
Toată-a ta mîndria.
Inspirat de ieşirile sale din partid /Comunist/, Front, Parlament, ulterior am compus un imn pentru toţi conjucturiştii de pretutindeni, se numeşte Flişchi-flioşc.Iată refrenul:
Foaie verde aguridă
Iese membrul din partidă
Flişchi-flioşc /bis/
Sincer, mii scîrbă de aceste rînduri, dar mai mult mi-e scîrbă de faptele tovarăşului Vanea, care face iarăşi flioşcăială la Vocea Basarabiei şi prin ziarele “bune”.
5.Adevărat, Iu Ro nu a stat cu mînile în sîn, a luptat, a dat din coate / gurile rele zic că uneori şi din pumni-la război ca la război/. Important că nimeni nu i s-a pus cu adevărat în cale, ba din contră el i-a folosit pe toţi. Faptul este cunoscut şi acceptat de toţi. Exemplu: Mircea Snegur, pentru care mezalianţa /de ambele părţi!/, l-a păgubit şi din care Iu Roşca a ieşit nu doar puternic politic dar şi bogat. Cum s-a produs ea? Cum din duşmani înverşunaţi au ajuns prieteni la cataramă şi tovarăşi de luptă? Din cîte ştiu eu la mijloc a fost naşul Grigore Vieru, care la rîndu-i s-a împăcat cu “băbacu” după ce îl făcuse doi ani buni nu doar cu ou şi oţet…./ Exemplul este pentru cei care nu cunosc activitatea “politică” a lui Gr Vieru, care, repet, a prezentat o confuzie totală. La mijloc a fost şi tovarăşul de PSD a lui GV, pe nume Adrian Păunescu. Apropo, porecla acestuia este Porcul şi avînd în vedere că e mascur, am putea să-i zicem şi Vierul/
Mai are rost să vorbim de valeţi precum Teleleu Tănase, P. Bogatîi şi alţii săraci de tot cu duhul?
Şi încercarea de a-l detrona azi de către cei care iau fost lachei o vreme/un timp/ este nu doar zădarnică, dar şi deşucheată. În Orient se zice în asemeni cazuri: Ginul a ieşit din şip. Cu aceiaşi rîvnă cu care s-au spetit pentru Iu Ro, Tănase & co spetesc pentru Filat & Tănase şi alţii-nimic nou sub soarele nostru.. Relaţia Al Tănase- V Filat poate fi analogată cu cea Roşca C Tănase. Eu zic mai simplu aşa : Tata turnător, fiul filator, deci nu avem totuşi o dinastie.
Revenirea în politică a unor…/epitetele le omit/… Tolea Şalaru, Ion Hadîrcă etc- foşti tovarăşi ai lui Iu Ro, de fapt profitorii evenimentelor anului 1989 cere o aplecare atentă asupra istoriei recente. Cine o va face? Velistoricii gen A. Petrenco / cu cu/ fac politică, că-i profitabil…
Nu voi încheia cu vre-un slogan electoral, fie pro fie contra, ci cu promisiunea să detaliez în continuare faptele “apostolului” /al 12 pe lipsă- semn apostolic, aşa interpretează el/ Gadîrcă, a altor serafimi şi heruvimi.
Iurie Ţurcanu.
13 făurar 09.

Sursa