Dada - Manifest inaugural (de Hugo Ball)

Dada este o nouă direcţie artistică. Acest lucru poate fi recunoscut prin aceea că până acum nimeni nu a ştiut nimic, iar mâine întregul Zürich va vorbi despre asta. Dada provine din dicţionar. E îngrozitor de simplu. În franceză înseamnă căluţ de lemn. În germană: cu bine, daţi-vă jos vă rog din spinarea mea, la revedere pe altă dată! În română: ‘Da într-adevăr, aveţi dreptate, aşa este. Da, într-adevăr. Sunt de acord.’ Şi aşa mai departe.

Un cuvânt internaţional. Doar un cuvânt, iar cuvântul ca mişcare. E pur şi simplu groaznic. Dacă facem din asta o direcţie artistică, ar însemna că vrem să evităm complicaţiile. Psihologie Dada, literatură Dada, burghezie Dada şi voi, stimaţi poeţi care aţi stihuit mereu prin cuvinte, dar nicicând nu aţi stihuit cuvântul însuşi. Război mondial Dada fără de sfârşit, revoluţie Dada fără început. Dada voi prieteni şi pretinşi poeţi, cei mai de preţ evanghelişti. Dada Tzara, Dada Hülsenbeck, Dada m’dada, Dada mhm’ dada, Dada Hue, Dada Tza.

Cum poţi dobândi fericirea veşnică? Spunând Dada. Cum poţi deveni celebru? Spunând Dada. Cu un gest nobil şi cu o ţinută impecabilă. Până la nebunie, până la inconştienţă. Cum putem scăpa de tot ce este lunecos şi gazetăresc, tot ce e drăguţ şi cuminte, tot ce a fost moralizat, animalizat, cosmetizat? Spunând Dada. Dada este sufletul lumii, Dada este poanta, Dada este cel mai bun săpun din lapte de crin. Dada domnul Rubiner, Dada domnul Korrodi, Dada domnul Anastasius Lilienstein. În germană asta ar veni cam aşa: ospitalitatea Elveţiei este de apreciat înainte de orice, iar în materie de estetică trebuie să respectăm norma.

Citesc versuri care nu îşi propun nici mai mult nici mai puţin decât să renunţe la limbă. Dada Johann Fuchsgang Goethe. Dada Stendhal. Dada Buddha, Dalai Lama, Dada m’dada, Dada m’dada, Dada mhm’ dada. E vorba de conexiune, şi de faptul că aceasta trebuie întreruptă în prealabil. Nu vreau cuvinte inventate de alţii. Toate cuvintele au fost inventate de alţii. Vreau propria mea nebunie, cu vocale şi consoane corespunzătoare ei. Dacă elanul pe care ţi-l iei are zece coţi, vreau şi cuvinte care să aibă zece coţi. Cuvintele domului Schulze nu au decât doi centimetri şi jumătate.

Astfel se poate observa corect cum se naşte limba articulată. Las pur şi simplu sunetele să cadă. Apar cuvinte, umeri de cuvinte; picioare, braţe, mâini de cuvinte. Ay, oi, u. Nu trebuie să permiţi prea multor cuvinte să apară. Un vers este ocazia de a ieşi la liman pe cât se poate fără cuvinte şi limbă. Această limbă blestemată de care se ţine jegul ca de mâinile unui agent de bursă care a pus mâna pe bani. Vreau să am cuvântul, unde sfârşeşte şi unde începe el. Fiecare lucru are cuvântul lui; iată că şi cuvântul a devenit un lucru. De ce nu se poate numi copacul plupluş, şi pluplubaş dacă a plouat? Şi de ce trebuie să se numească neapărat în vreun fel? Chiar trebuie să ne băgăm meliţa în toate? Cuvântul, cuvântul, durerea din chiar acest loc, cuvântul, domnii mei, este o chestiune publică de maximă importanţă.

Cabaretul Voltaire, Zürich, 14 iulie 1916