Ion pe lună

Dând sa coboare si ultima treaptă a modulului lunar, Neil Armstrong vede imprimate-n praful selenar nişte urme ciudate. De opinci, parcă. Îngandurat, se departează niţel de modul si dă să se apropie de un crater. Din crater apare un tip neverosimil în context: cu palariută mică si neagră şi chimir. Creatura întinde hotarat mâna către Armstrong:

- Privet, io sunt Ion!

Astronautul, siderat, îl intreabă:

- Şi de unde esti tu?

- Apai din Chişînău.

- Şi cu ce ai venit aici?!, continuă americanul.

- Cu brânză