Nu fac acuzaţii…doar constatări
Întodeauna am vorbit cu admiraţie şi mîndrie despre personalităţile din Moldova ce s-au afirmat în România, dar şi în lume. Trebuie să recunoaştem, în raport cu populaţia nu prea numeroasă a ţărişoarei noastre, avem chiar cu ce ne mîndri!
Zilele trecute am primit un link ce mă ducea spre un interviu dat de Tania Popa, actriţa basarabeancă de la Teatrul Naţional Bucureşti care m-a cucerit de mică cu rolul său din “Patul lui Procust” . Mai cu seama că e pămînteancă de-a mea, fiind născută la Căuşeni!
Am citit acel interviu aproape fără respiraţie şi nu-mi puteam da seama că cuvintele aparţin unei basarabence care trăieşte şi activează în Bucureşti de 18 ani. Şi nu oriunde, ci chiar la Teatrul Naţional! Nu vin cu comentarii pentru că nu sunt eu persoana indicată, însă ţin să mă împărtăşesc cu voi cu “revelaţiile” acestui interviu reproducînd de acolo cîteva crîmpeie :
“
Ai venit în România în 1990, din Republica Moldova. A fost ca o experienţă într-o ţară străină sau ca o întoarcere acasă?
Asta cu întoarcerea acasa, la patrie, e o perspectivă foarte greşita.(…) Noi, aici, acasă, ne-am făcut o mică insulă. De exemplu, nu există cărţi în română, în casa asta, decât câteva, restul sunt în rusa, în chirilică, toţi suntem cu nume ruseşti, în general, totul e foarte rusesc.
Tu vorbesti în limba rusă cu familia?
Nu, noi, acasă, vorbim moldoveneşte. Nu ne înţelege însă nimeni altcineva, pentru că folosim foarte multe cuvinte împrumutate din rusă, şi accentul nostru e mult mai puternic. “
Nu cred că am dreptul să mai adaug nici un comentariu. Dar, totuşi, încă în capul meu din momentul citirii acestui interviu mai roiesc o mulţime de întrebări, întrebări la care mai sunt în căutarea răspunsului…
Concluziile şi le trage fiecare…
Sursa
2009-02-09 18:18:42