Liberalismul a fost infiintat in aceeasi zi cu filologia

Umanistii Renasterii au fost oameni in adevaratul sens al cuvintului, oameni multilateral deyvoltati, adevarati titani ai gindirii si ai artei, stralucind in mai multe domenii. Studiul stiintelor umanistice (studia humanitatis) impunea de la sine vaste cunostinte, iar cel care pretindea a fi umanist trebuia sa fie cultivat si erudit, sa aiba multa stiinta de carte, acumulata si consolidata in baza modelelor clasice antice pe care le studiau intens si cu pasiune. “Dulceata dragostei de carte” era pentru umanisti un atribut al demnitatii omului. Folosirea limbii latine era aproape obligatorie pentru scrierile erudite, uneori in latina se scria si beletristica. Antichitatea devine pentru umanisti un model de viata si de arta. Stiinta si literatura incep sa se elibereze de sub tutela scolasticii si a dogmelor, a teologiei, in general. O mare amploare capata stiintele umanistice, in special filologia. Referindu-se la rolul filologiei din acea epoca, E.Renan scria: “Nu ma tem sa exagerez spunind ca filologia, indisolubil legata de atitudinea critica, este unul dintre cele mai esentiale elemente ale spiritului modern, ca fara de filologie, lumea moderna nu ar fi ceea ce este, ca filologia constituie marea diferenta intre evul mediu si timpurile moderne. daca depasim evul mediu in claritate, in precizie, in critica, o datoram exclusiv educatiei filologice… Spiritul modern - adica rationalismul, critica, liberalismul - a fost intemeiat in aceeasi zi cu filologia. Intemeietorii spiritului modern sint filologii”.

Aceste cuvinte ar trebui constientizate de catre studentii de la stiintele umanistice, din perspectiva zilei de azi, dar si de catre cei ce se pretind, cu atita usurinta, liberali.

Vitalia PAVLICENCO, doctor in filologie