Unde sînteţi, absolvenţi?

În aceste zile de februarie pe odnoklassniki (colegii) tot roiesc mesaje de tipul „Vii la întîlnirea cu absolvenţii?” sau pe grupurile diferitor licee şi şcoli sînt invitaţii pentru absolvenţi.

Anul trecut cei care au organizat în liceul nostru am fost chiar noi, absolvenţii anului 2008, pe lîngă posibilitatea de a-şi vedea profesorii dragi, clasa şi poate chiar şi banca în care au stat, absolvenţii au avut parte şi de un concert.

Liceul meu, unde am învăţat 5 ani.

Liceul în care am învăţat 5 ani e fondat in 1991, anul trecut nua fost nimeni din anul 1, 2, unul din anul 3, în rest, foarte puţini din primele generaţii, mai mulţi au venit cei care au absolvit în anul 2006, 2007. Anul acesta absolvenţii anului 2008 vor fi cei mai mulţi, tot mai puţini şi mai puţini din generaţiile anterioare… (

Eu nu voi merge, o colegă e în Franţa, alta e în Moscova…nu vom fi toată clasa şi totuşi…îmi voi aminti de aici cît de frumoşi au fost aceşti ani, cîte lacrimi şi zîmbete, note şi teme, pozne şi mici pedepse… Cum cîntam imnul liceului fără să ştim ca-l cîntam pentru ultima data în calitate de licean „Sintem liceeni, rămînem prin vreme /Ani de liceu, glasul iar să ne cheme…”

În România e şi mai trist, se organizează întîlnirea cu absolvenţii o dată la 10, 15…ani, adică foarte rar. Şi dacă noi ne vedem rar, probabil ei şi mai rar ca noi…

Scumpii mei profesori…

Nu vom fi probabil niciodată întreaga clasă, ultima dată fiind toţi la lucrarea, la biologie, ultima din viaţa de licean. Şi dacă acum majoritatea sînt la Chişinau şi se vad mai des, ce va fi peste 3, 5 ani? Locul întîlnirii rămine acelaşi Liceul Teoretic „Alexei Mateevici”, a treia bancă de lîngă geam mă mai aşteaptă… profesorii…