A interzice sau a permite?
În continuarea ideii propuse în postarea precedentă, țin să fac o precizare: o sursă alternativă a constituțiilor (Legii Omului) sunt legile pământului /legile proprietății din țările anglo-saxone. De altfel, Marea Britanie și Noua Zeelandă (cărora li se alătură Israelul) nu au constituții codificate. Dar și cele care au – pun în capul lucrurilor inviolabilitatea proprietății. Diferența între sistemul legal anglo-saxon și cel continental (înrădăcinat în Codul Civil napoleonic) este și mai tranșantă în spiritul legilor. În timp ce Marea Britanie a fost fidelă redacției negative a legilor (care interzicând ceva, lasă să se înțeleagă că restul e permis), continentul a evoluat în direcția redacției pozitive a legilor care devin din ce în ce mai prescriptive. Britanicii au dezvoltat un sistem legal în care statul e "un rău mai mic", intervenția lui este în general nedorită, însă acceptată atunci când se justifică printr-un interes public bine conturat. (Apropo de Israel, este curios să observăm că și cele 10 porunci au fost emise în redacția negativă: să nu ucizi, să nu-ți dorești soția vecinului tău, etc.)Diferența este de semn.
Să luăm un exemplu. Regula arhicunoscută din biliard, conform căreia bila neagră este lovită ultima, poate fi formulată în felul următor:
- Nu ai voie să lovești bila neagră; sau
- Trebuie să lovești doar bilele colorate.
Observăm imediat că diferența este pur formală – negativ vs. pozitiv, deoarece în jocul de biliard ambele redacții duc la un singur efect: bila neagră e lovită ultima. Totuși, în viața reală, alegerea între a interzice și a prescrie ceva conferă acțiunilor jucătorilor un curs diferit.
Caracterul negativ al regulilor de joc favorizează inovația. Redacția lui "este permis orice dacă nu e interzis" stimulează explorarea unor domenii nereglementate, ducând la apariția a noi instrumente, noi metode, noi produse. Este de la sine înțeles că "noul", aflându-se într-un spațiu nereglementat, poate aduce mari beneficii, dar poate cauza și anumite pagube. "Noul" nu a fost testat niciodată pe viu și reprezintă un element volatil per se. La polul opus, reglementările pozitive favorizează echilibrul, stabilitatea. Regulile prescriptive fac dificilă inovația. Este foarte puțin probabil să oferi un instrument "nou" într-un cadru normativ prescriptiv fiindcă pentru al traduce în viață este necesar să ajustăm mai întâi regulile.
Când mă gândesc la cele două abordări în stabilirea regulilor îmi imaginez o competiție între un cal sălbatic, nărăvaș și un cal înhămat la trăsură. Nu este sigur cine ajunge primul la linia de finiș, căci calul deși calul înhămat la trăsură se deplasează mai încet (trăsura este, desigur, plină cu prescripții normative), cel nărăvaș riscă să se abată de pe traseu. Și totuși, dacă nu o face, va fi cu siguranță cel ce va învinge.
Este totuși oportun să constatăm aici că "noul" alimentează progresul , nicidecum – prescripțiile normative…
Folosind metafora propusă, constatăm că sarcina noastră este să asigurăm ca mânzul nărăvaș să nu se abată de la traseu. În termeni practici asta înseamnă să stabilești un sistem de motivație (incentives) care să-l determine să dorească acest lucru.
VA URMA
Sursa
2009-02-05 17:31:35