“Timpul”: “Profesor prin vocaţie, savant prin formaţie, artist prin spirit”

Sergiu Pavlicenco, un tânăr de 60 de ani

Omul sfinţeşte locul. Poţi locui în cea mai frumoasă ţară din lume, dar dacă eşti înconjurat de oameni nepotriviţi, viaţa poate avea cele mai întunecate culori. Poţi locui în cel mai sărac stat de pe mapamond, dar, alături de oameni deosebiţi, viaţa îţi pare frumoasă, iar lumea - mai bună. De-a lungul prodigioasei sale cariere - în sala de curs, în conferinţe academice sau la întâlnirile amicale, doctorul habilitat în ştiinţe filologice, profesorul universitar Sergiu Pavlicenco face ca locul pe unde trece să prindă viaţă.

Este omul care, în anii sovietici, aducea în sala de curs aerul libertăţii, profesorul care avea darul de a alimenta curiozitatea tinerilor şi, mai ales, de a le trezi gustul pentru lectură şi gândire independentă, dezvoltându-le deschiderea pentru diversitatea culturală din lume. Iar ideea europeană, devenită azi o piatră unghiulară pentru destinul nostru, dar şi un prilej de demagogie, a fost unul dintre conceptele definitorii ale cursurilor de literatură universală, susţinute de Profesorul Sergiu Pavlicenco… Astăzi, într-o societate ameţită de libertate, dominată de pragmatism şi superficialitate, erodată de scepticism şi decepţii, el continuă să promoveze cu fidelitate idealurile autentice: iubirea şi respectul, încrederea în valorile morale şi în puterea omului de a se desăvârşi, convingerea că prin cultură şi prin frumos omul are o cale privilegiată de salvare. Figură carismatică, este Profesorul inconfundabil şi inegalabil, cucerind audienţa prin discursul viu şi energic, spectaculos ca amploare şi dimensiune a informaţiilor şi fenomenelor invocate. Perspicace şi perseverent, desfăşoară o laborioasă activitate de cercetare ştiinţifică, ce se distinge printr-un demers epistemologic novator şi riguros, fiind preţuit în calitate de exeget în domeniul hispanic, în materie de receptare literară şi în probleme de literatură comparată. Îşi dezvăluie cu delicateţe nobiliară erudiţia, fără a o etala cu ostentaţie, transformând discuţiile academice sau amicale în adevărate bucurii spirituale cu profit intelectual. Jovial şi volubil cu prietenii, ţine uşile deschise (la propriu şi la figurat) pentru cei care vin, la rândul lor, cu inima deschisă şi gânduri curate…

Acolo pe unde păşeşte şi munceşte Sergiu Pavlicenco, locul prinde viaţă: în sala de cursuri răscoleşte spiritele tinere, în laboratoarele academiei vine cu pertinente studii interdisciplinare, la catedră susţine cu generozitate iniţiativele tinerilor cercetători, în cercul de prieteni cântă şi povesteşte neobosit, răspândind optimism şi bucurie de a trăi, în familie a crescut cu dăruire şi dragoste o fiică cu suflet de vioară, a clădit o casă, a săpat o fântână şi a sădit o livadă de pomi şi de tinere speranţe… Astăzi, când vă serbaţi cea de-a 60-a aniversare, colegii de catedră, prietenii întru spirit şi discipolii Vă doresc, Domnule Profesor, ani mulţi cu sănătate, fericiţi şi rodnici, pe care să-i trăiţi în condiţiile şi cu satisfacţia unui intelectual european; aerul munţilor noştri să devină spaţiu de zbor pentru viitoarele studii şi cărţi, valul mării noastre să Vă aducă mereu prospeţimea ideilor, şi să vă bucuraţi de dragostea şi căldura celor dragi. La mulţi ani!

Colegii de la Catedra de literatură universală,

Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, USM