Noul Patriarh al Rusiei şi vechea temă a KGB-ului

Acuzaţiile de colaborare a ierarhilor ruşi cu KGB-ul poartă un caracter oficial

Alegerea noului patriarh pe scaunul Moscovei a stîrnit un val de comentatori care au răscolit nu doar trecutul candidatului, ci şi al altor colegi din Sfîntul Sinod. Ruşii se arată nemulţumiţi în special de colaborarea ierarhiei cu KGB. Pînă în momentul de faţă Patriarhia Moscovei nu a contrazis aceste acuzaţii.

Colaborarea unor ierarhi cu structurile de securitate ale statului sovietic a fost discutată la modul oficial în Sovietul Suprem al Federaţiei Ruse şi s-a păstrat într-un raport făcut în 1992 de către deputatul poporului P. Ponomariov, preşedintele Comisiei pentru Situaţiile de Urgenţă de pe lîngă Prezidiumul Sovietului Suprem al Federaţiei Ruse. În raport Ponomariov îşi exprimă îngrijorarea pentru colaborarea „neconstituţională” a ierarhilor cu structurile KGB. „Comisia atrage atenţia conducerii Bisericii Ortodoxe Ruse asupra folosirii neconstituţionale de către Comitetul Central al Partidului Comunist şi de către Comitetul pentru Siguranţa Statului (KGB) o seamă de structuri bisericeşti în scopuri proprii prin racolare şi infiltrare a agenţilor KGB [...] Caracterul misiunilor îndeplinite de ei [ierahii-agenţi] dovedeşte că Departamentul numit nu este separat de stat şi că el s-a transformat într-un centru ascuns al KGB-ului în mijlocul credincioşilor”.

În raportul său, Ponomariov numeşte colaborarea ierarhilor cu structurile de securitate „un pericol grav” pentru stat. „O atît de profundă infiltrare a agenturii organelor de securitate în mediile religioase prezintă un pericol grav pentru societate şi stat”. Deputatul chiar sugerează că lovitura de stat din 1991 s-a făcut şi cu vina ierarhilor-agenţi. De aceea se impune necesitatea „depolitizării” Bisericii prin renunţarea la colaborarea neconstituţională cu structurile de securitate ale statului. „Lustraţia agenturii bisericeşti ar putea fi dură, poate chiar un act de duritate la adresa Bisericii care şi fără aceasta a suferit destul. Comisia consideră că este mai bine ca înşişi credincioşii să găsească o cale de a curăţa Biserica de elementele infiltrate. Spre regret, conducerea Bisericii nici pînă acum nu a emis o opinie oficială în ce priveşte depolitizarea ei [...] Deoarece nu există o părere oficială a Bisericii în acest sens, Comisia recomandă introducerea în regulamentele canonice şi civile a interdicţiei asupra colaborării ilicite a feţelor bisericeşti cu organele statului”.

Raportul cuprinde şi poreclele conspirative ale mai multor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ruse. Consultînd şi alte surse, a rezltat următoarea listă, care, desigur, nu este una exhaustivă:

Patriarhul Alexei II – agent KGB „Drozdov”,

Mitropolitul Smolenskului şi al Kaliningradului Kiril (actualul patriarh) – agent KGB „Mihailov”,

Mitropolitul Voronejului Methodie - agent KGB „Pavel”,

Mitropolitul Kievului Filaret Denisenko (în prezent patriarh autodeclarat al Ucrainei) - agent KGB „Antonov”,

Mitropolitul Minskului Filaret - agent KGB „Ostrovski”,

Mitropolitul Nicodim Rotov - agent KGB „Sviatoslav”,

Mitropolitul Volocolamului şi Iurevului Pitirim - agent KGB „Abbat”,

Mitropolitul Iuvenalie Poiarcov - agent KGB „Adamant”,

Arhiepiscopul Kalugăi Climent - agent KGB „Topaz”,

Arhiepiscopul Vilnusului - agent KGB cu şase nume de cod: „Grigoriev”, „Esaulenko”, „Cuzneţov”, „Nesterovici”, „Ognev”, „Potiomkin”.

La sfîrşitul raportului Comisia îşi exprimă speranţa că Biserica Ortodoxă Rusă va reuşi să-şi depăşească amara moştenire a trecutului.