Povestea lui Voronțov(buhaiul alcagolic) și a lui Roșkov(cameleonul)! (Partea întâi)

Cică era odată un milițian și un colecționar de maculatură. Și trăiau cei doi într-o țară mare-mare. Se întindea ea de la Vladivostok la Kaliningrad și se numea Țara Sovetelor. În ea toți trăiau în armonie și bună înțelegere! Deși erau chinezi, ceceni, români, estonieni, mongoli, ruși sau azeri, toți trăiau în bună înțelegere și iubire profundă. Și se numeau între ei „tovarăși”. De la președintele Țării Sovetelor până la milițianul nostru sau colecționatul de maculatură, toți erau tovarăși în gândire și în acțiune.

Dar iată că se apropiau vremuri cenușii pentru falnica Țară a Sovetelor. Estonienii,românii, azerii, gruzinii sau armenii, nu mai doreau să fie tovarăși cu rușii și au decis să se dezică de fosta Țară a Sovetelor și să apuce pe un drum nou, al democrației și al libertății. După multe lupte aprigi, diriguitorii sovietici și-au dat seama că nu mai pot împiedica drumul spre independență al celorlalte state și au decis să controleze din umbră noile republici desprinse de Țara Sovetelor. Dar pentru aceasta era nevoie de oameni credincioși gândirii „tovărășești” și după lungi căutări KGB-iștii ruși au decis să dea fiecare republică pe mâinile unor oameni credincioși lor. Moldova a ajuns pe mâinile „milițianului” Voronțov și a colecționarului de maculatură Roșkov. La prima vedere cei doi nu aveau prea multe în comun, îi unea doar ura față de români și dorința lor de afirmare. Nu de alta, dar ambii au fost foarte marginalizați de-a lungul tinereții lor. Roșkov era numit „cameleonul” în tinerețe, pentru că își schimba atât de repede opțiunile că până nici proprii părinți nu puteau să aibă încredere în el. Și de Voronțov se ferea lumea, era numit „buhaiul alcagolic”. Toți consătenii se temeau de el, pentru că se îmbăta zilnic, se urca pe motocicleta sa „URAL” și-i fugărea pe toți cei ce-i ieșeau în cale. Era ditamai „miliționerul”.

Ei, acum că-i cunoaștem mai bine pe Roșkov(cameleonul) și Voronțov(Buhaiul alcagolic), putem merge mai departe cu povestea noastră. Așadar, rămăsesem la momentul în care KGB-ul îi alesese pe cei doi să tragă sforile în Moldova. Lui Roșkov i-au poruncit să-și crească barbă și să meargă la Chișinău pentru a se da mare revoluționar și a câștiga încrederea românilor de acolo, iar pe Voronțov l-au trimis la o clinica de dezalcoolizare din Moscova, ca în următorii ani să-l școlească pentru reîntoarcerea în Moldova. Ambilor le-a mers de minune, Roșkov, datorită calităților sale cameleonice a câștigat încrederea luptătorilor pentru independență de la Chișinău, devenind mai apoi deputat, iar Voronțov se lăsase de băutura și era un elev destoinic al școlii demonice KGB-iste(el și cu unul Ianukov erau printre cei mai buni elevi).

Datorită deputatului Roșkov(care-și găsise deja câțiva tovarăși la Chișinău) nu s-a relizat Unirea cu România, iar pe teritoriul Moldovei au apărut și două enclave rusești (Transnistria și Găgăuzia), ca mai apoi tot cu ajutorul lui Roșkov să fie scoasă din ilegalitate existența Partidului Comunist. Atunci a și fost trimis Voronțov la Chișinău, edificând imediat Partidul Comunist. Totuși, chiar dacă „Cameleonul” reușise să se „descotorosească” de toți oamenii de bună credință din „Frontul Popular” și să facă din el o afacere personală, iar „Buhaiul Alcagolic” și-a atras de partea sa toți foștii nomenclaturiști sovietici, rezultatele nu erau cele așteptate de ei. La putere venise guvernul Sturza, țara intrase pe un făgaș normal, relațiile cu România erau mai bune ca niciodată, iar rușii erau supărați foc. Deși obiectivul principal KGB-iștilor era ca să nu-și dea seama nimeni de legăturile strânse pe care le aveau cei doi eroi ai poveștii noastre, constrânși de situație cei doi s-au coalizat pentru prima dată și au dat jos guvernul Sturza.

La următoarele alegeri Partidul Comunist, condus de Voronțov, a câștigat 71 de mandate și nu avea nevoie de o coalizare cu PPCD-ul lui Roșkov. Atunci, în urma unei înțelegeri între cei doi, Voronțov a început să fure tot ce se putea din Moldova, să controleze toată economia statului și să „scape” prin orice metode de cei incomozi. Pentru ca cetățenii să nu-și dea seama de aceste ilegalități, l-a trimis pe Roșkov în stradă pentru a protesta împotriva „limbii moldovenești” și a „istoriei integrate”, doar pentru a distrage atenția opiniei publice da la hoțiile lui Voronțov. De fapt ei erau într-o coaliție strânsă, chiar Voronțov și KGB-ul finanțând protestele conduse de Roșkov. Tot împreună, cei doi, au decis să-l „fure” pe Cubreacenco(mâna dreapta a lui Roșkov) pentru a continua distragerea atenției publice de la ilegalitățile pe care le face guvernul comunist.

(va urma...)