emoții de mâna a doua
Emoții de mâna a doua și expresii din plastic.
Amabilitatea este un criteriu de angajare.
Politețea este obligatorie.
Hai să fim draguți unii cu alții, doar și pentru că, suntem plăți pentru asta.
Uite, un colț de zâmbet și o bucățică de dinte, îmi pare rău, mă plătesc prea puțin ca să-ți arăt doi.
- Ce bine vă stă culoarea roșie, ce corp frumos aveți.
Vai, da sunteți actriță? Nu ? Ce păcat, industria filmului a pierdut multe (să nu uitați că eu trăiesc din procentul de pe vânzări, deci ar fi bine să procurați rochia asta, chiar dacă vă stă sau nu bine).
-Pinot Noir? Vai, vă pricepeți foarte bine la vin, aveți un gust impecabil domnule
(să nu uiți să-mi lași cel puțin 10% deasupra notei de plată).
-Sigur că sunt rezistenți și calitativi pantofii, feciorul meu îi poartă deja de 4 ani și arată ca noi nouți ( eu n-am fecior, și idee nu am cât de calitativi sunt, vezi că trebuie să vând cât mai multe perechi azi)
- Da? Vai, ce noroc a avut feciorul dvs. (dragă doamnă, este model nou, 4 ani în urmă erau în vogă alt model. Și ce vă face să credeți că mi-aș dori vreodată pantofi ca a feciorului dvs?)
Amabilitatea falsă mă indispune mai mult ca lipsa ei.
Și cel mai urât, e că vrei nu vrei, la fața lor din ceară, ți se îndoaie și a ta în același ritm.
Fugi de-ți trage două palme peste față, am să te aștept tot aici.
Și cel mai sâcâitor, e că amandoi știu.
Să fim simpli, să facem cumpărături fără ca să ni se bage pe gât lucruri inutile.
Să fim simpli, să ne zicem frumos bună ziua, sau să ne salutăm în tăcere.
Tăcerea e mai frumoasă. Ea nu indispune, nu dispune, nu pretinde, nu înșeală. Tăcerea e tăcută.
Excesul de amabilitate stresează.
Noi toți întelegem, noi toți stim.
De ce să ne consumăm în zadar?
...
Sursa
2009-02-01 08:53:00