Voronin: La Bucureşti - nu, la Moscova - da!

Am aflat de pe agențiile de știri că azi, pe 1 februarie, președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, va efectua o vizita la Moscova pentru a participa la investirea în funcție a Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii, Kirill. După ce în 2007, fostul patriarh rus, Aleksei al II-lea, i-a acordat lui Vladimir Voronin premiul Fundaţiei internaţionale pentru Unitatea Popoarelor Ortodoxe, acum Voronin continuă să „contribuie activ la întărirea ortodoxiei canonice pe teritoriul statului său şi la creşterea rolului valorilor spirituale în societate” (merit pentru care a fost decorat în 2001).

Și pentru că s-a avut atât de bine cu Aleksei al II-lea, Voronin, după cum era și firesc, se vrea la fel de bine și cu noul Patriarh rus. Însuși Patriarhul Kirill i-a răspuns președintelui moldovean la mesajul său de felicitare, printr-o scrisoare în care lăuda “bunele relaţii dintre Biserică şi stat” în R. Moldova. În același răvaș, Kirill îi mulţumea lui Voronin şi pentru sprijinul pe care îl acordă Mitropoliei Moldovei, subordonată Patriarhiei de la Moscova.

Așadar, odată ce pe site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei se arăta, prin documentul publicat, că Biserica rusă urmăreşte “cu atenţie” contribuţia pe care Voronin o aduce la “întărirea normelor canonice pe teritoriul Moldovei”, urându-i preşedintelui comunist “sănătate şi ajutorul lui Dumnezeu” în lucrările pe care le întreprinde “pentru binele poporului moldovean” (vezi News IN), Voronin, creștin bun, de felul său, își duce cu sfințenie misiunea de apropiere de Biserica Rusă până la capăt.

Nu este rău că președintele se are de bine cu Patriarhul Bisericii Ruse, dar, totuși, de ce Vladimir Voronin nu face la fel și cu Patriarhul Român, sub a cărui oblăduire se află tot o Mitropolie din R. Moldova, legal constituită, adică Mitropolia Basarabiei?

Poziția negativă a preşedintelui Voronin, față de Patriarhia Română, în conflictul celor trei eparhii, este bine cunoscută și a fost deschis afișată (V. Voronin a declarat că va înceta să mai aplice decizia CEDO de înregistrare a Mitropoliei Basarabiei, dacă Patriarhia Română nu va renunţa la reactivarea eparhiilor sale în Republica Moldova), dar, totuși, de ce oare Vladimir Voronin alimentează acest “razboi rece” între Patriarhiile de la Bucureşti şi Moscova?
Nu este corect oare ca într-o asemenea situație, un președinte de țară să încerce să aplaneze conflictele și nu să le toarne gaz pe foc? Creştinii Mitropoliei Basarabiei nu sunt tot cetăţeni ai Republicii Moldova? Nu ar fi normal ca Vladimir Voronin să discute atât cu Mitropolia Moldovei, cât și cu cea a Basarabiei?

Şi, în aceeaşi logică, nu ar fi fost normal ca, dacă tot participă la asemenea festivităţi, să fi participat şi la investirea în funcție a Patriarhului Daniel de anul trecut?

Consider că așa ar fi fost normal, dar într-o ţară în care avem două limbi, două istorii şi două biserici, avem, totuşi, un singur preşedinte! Iar preşedintele nostru merge la Moscova, nu la Bucureşti.