SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XVI)

autor: Valentin DOLGANIUC

Motto: „Dacă tu nu-ţi planifici viaţa, atunci se va găsi neapărat cineva  care va face acest lucru.”

Principiul nr. 16: Fii şeful şi subalternul tău

Domnul X era un tip care muncea cu alternanţă. Atunci când lucrul mergea bine, depunea un efort înzecit. Dar în situaţiile de criză, practic nu făcea nimic, aşteptând vremuri mai bune.

Mentorul său ştia că în acest mod, domnul X nu va reuşi nimic. El se uita cu durere la talentul care se pierde. La o întâlnire ordinară, mentorul a decis să-i dea o lecţie.

El a luat ibricul de pe masă şi a început a vărsa cafeaua pe podea. Domnul X a strigat. El a crezut că mentorul său a uitat să pună cana, însă acesta continua să verse cafeaua. Domnul X privea mirat băltoaca de pe podea.

Mentorul şi-a explicat comportamentul: „Cafeaua simbolizează talentul tău, iar cana este disciplina, care-ţi lipseşte. Atât timp cât talentul şi disciplina nu vor fi un tot întreg, vei pulveriza aiurea capacităţile tale. Omul fără disciplină doar există”.

De ce mulţi întreprinzători falimentează

Mulţi şi-au organizat propria afacere pentru a-şi realiza visul. Ei vor să fie stăpânii propriei vieţi. Cu părere de rău, mulţi falimentează pe acest segment. Chiar şi persoane care au avut anumite succese ca angajaţi.

De ce succesul se întoarce cu spatele la persoane care timp îndelungat au muncit asiduu, apoi au decis să devină întreprinzători? De ce i-au îmbogăţit pe alţii, dar nu sunt capabili să se îmbogăţească pe sine?

Pur şi simplu, acestor persoane le lipsesc anumite aptitudini, care nu aveau importanţă, atât timp cât erau angajaţi. Deprinderile, formate pe parcursul anilor, s-au transformat într-o dramă, atunci când au decis să fie întreprinzători. Ei s-au deprins atât de mult să muncească sub control şi să atingă scopuri sub presiune exterioară, încât au pierdut aptitudinea autodirijării. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu angajaţii care au fost promovaţi şi au primit mai multă libertate.

Explicaţia este simplă. Majoritatea oamenilor nu încearcă să devină întreprinzători, deoarece au nevoie de control şi presiune din exterior. Ei muncesc mai bine atunci când cineva îi îmboldeşte.

Succesele şi eşecurile sunt direct proporţionale cu obiceiurile. Dacă dorim ca circumstanţele să se schimbe, e nevoie să schimbăm deprinderile vechi, proaste pe altele noi, care ne vor aduce succesul.

Diferenţa esenţială pare neimportantă

Problema rezidă în subestimarea importanţei „micilor diferenţe”. Nu se întâmplă nimic, dacă nu îndeplinim planul zilnic, săptămânal sau lunar. Chiar atât de mult se schimbă rezultatul dacă muncim nouă ore în loc de zece? Avem un profit de 4500 de lei în loc de 5000 şi nu-i chiar atât de rău.

Ce este rău în faptul că ne-am reţinut cu o oră la masă? Sau am avut trei întâlniri de afaceri în loc de patru? Sau venim la birou la 9.30 în loc de 9.00? Pur şi simplu, nu observi legătura dintre aceste lucruri şi venitul tău.

Dar, o astfel de relaţie există. Dacă analizezi munca ta pe parcursul câtorva ani, atunci impactul este substanţial. Este important să te concentrezi plenar asupra lucrului, pe care îl îndeplineşti acum şi să munceşti la capacitatea de 110%. În acest moment, această activitate este cea mai importantă. De ea depinde dacă vei obţine succesul sau vei eşua, va deveni mai puternică sau va slăbi încrederea în forţele proprii.

Comportamentul tău are un impact direct asupra vieţii tale. De el depinde cum va fi ea: săracă sau bogată. Pe aici trece limita dintre învins şi învingător.

La început, unghiul liniilor vieţii acestor doi oameni este de doar câteva grade, dar peste câţiva ani direcţiile vor fi opuse. Unul va trece dintr-un succes în altul, iar celălalt va lăsa disperat mâinile în jos. Nu trebuie să ignorăm următoarele: autodisciplina are o importanţă mult mai mare decât pare la prima vedere.

Cum rămâne cu libertatea?

Unii neagă disciplina invocând dreptul la libertate personală. Dar ce este libertatea? Acest cuvânt are mai multe semnificaţii. Iată o definiţie perfectă a relaţiei dintre libertate şi autodisciplină: „Libertatea nu este atât posibilitatea de a face sau nu ceea ce vrei, cât necesitatea de autolimitare, pentru  realizarea scopurilor fixate de către tine”.

Cum te poţi considera liber, dacă nu eşti capabil să faci nici ceea ce ai planificat tu? În acest caz, tu nu eşti un om liber, ci un rob al deprinderilor proaste şi al slăbiciunilor.

O astfel de persoană nu poate scrie sincer un plan de acţiune. El ştie din timp că nu-l va putea realiza. Urmăreşte-i pe oamenii care nu-s capabili să-şi materializeze visele. Ei sunt într-un conflict permanent cu sine. Ei se urăsc şi cred că şi cei din jur fac acelaşi lucru. Şi dacă asemenea persoane afirmă că sunt liberi, să ştii că ei mint.

Drumul spre bogăţie

Printre oameni circulă o părere greşită despre modalitatea de a deveni bogat. Mulţi consideră că pentru aceasta este nevoie de nişte aptitudini deosebite. Ei nu sunt conştienţi că lipsa aptitudinilor este doar o scuză. Dacă nu ai talent, de ce să te mai „umfli”?

Alţii sunt gata să muncească la 110% doar „dacă se merită”. Dar nu poţi să aştepţi la nesfârşit „marea” şansă.  Marea şansă trebuie meritată, dar pentru aceasta trebuie să munceşti intens acum. Dacă există ceva în comun pentru oamenii de succes, atunci aceasta este aptitudinea de a îndeplini exemplar munca momentului.

Succesul nu este determinat de îndeplinirea unor munci ieşite din comun, ci de rutina zilnică. Dacă vrei să te îmbogăţeşti, atunci nu trebuie să îndeplineşti munci deosebite, ci munci ordinare deosebit de bine.

Cheia succesului este autodisciplina care te impune să faci mai mult decât se cere. În acest caz, îndeplineşti mai multe munci, care-ţi aduc satisfacţie. Găseşte o modalitate de a te convinge că poţi îndeplini tot ce ai planificat. Cel care suferă eşecuri minore zilnic, pierde încrederea în sine.

Educarea autodisciplinei

Nu este nevoie de o voinţă de fier. Rolul principal îl joacă scopurile noastre. Dacă nu ai scopuri, nu ai nevoie nici de desciplină. Cu cât mai exacte sunt scopurile, cu atât mai mici sunt abaterile de la planul acţiunilor. Cu cât mai clar ne imaginăm scopul, cu atât mai mici sunt eforturile pentru realizarea lui. Emoţiile şi dorinţa, în această situaţie, sunt înlocuite de către disciplina de fier.

Vei fi impus de situaţie să primeşti careva sarcini de la tine însuţi şi chiar să controlezi dacă au fost îndeplinite. Cum este posibil? Trebuie să fii şi şef şi subaltern. Chiar dacă eşti antreprenor, trebuie să îndeplineşti orice lucru ca un  angajat care este verificat.

În această situaţie, trebuie să îndeplineşti imaginar atât rolul de şef, cât şi cel de subaltern. În calitate de şef elaborezi strategia, iar în calitate de subaltern – o realizezi. Atunci când fixezi un scop, trebuie să fii încrezut că-l vei realiza.

Trebuie să fii un pic dur cu tine. N-ai dreptul să cauţi scuze şi să dai vina pe greutăţi. Şeful din tine se va lupta cu deprinderile tale neproductive, pe care le-ai achiziţionat atunci când erai subaltern.

Fii sincer cu tine însuţi

Dacă într-o persoană se regăsesc şi şeful şi subalternul, atunci trebuie să ne debarasăm de obiceiul de a ne autominţi. Dacă doar visezi, desenezi proiecte fără a acţiona, atunci te autoamăgeşti.

Poţi confunda destul de uşor ocupaţia cu munca productivă. Putem fi ocupaţi toată ziua, dar muncim oare productiv?

De aceea, în fiecare seară, trebuie să răspunzi la întrebarea: „Care sunt rezultatele productive de azi? Care sunt acţiunile profitabile şi ce am reuşit concret?”

Nu contează ce-ai făcut ieri, acum o lună sau un an. Nu contează ce vei face mâine sau peste o lună, când „situaţia se va îmbunătăţi”. Nu contează din ce cauză n-ai îndeplinit planul de azi. Importanţă are doar un singur lucru: te-ai ţinut de planul schiţat? Ce-ai făcut concret? Venitul tău depinde doar de acţiuni bine direcţionate.

Evidenţa scrisă

Trebuie să fii sincer cu tine însuţi vizavi de acţiunile tale. Dacă evidenţa planificării şi controlului este dusă de către minte, poţi avea iluzia că ai reuşit destul de multe. Dacă te vei întreba ce-ai realizat azi, nu vei primi un răspuns sincer. El va fi compus din scuze şi autoamăgiri. Aşa-i natura umană. Există o singură modalitate pentru a evita autoamăgirea. Trebuie să duci evidenţa acţiunilor tale şi rezultatelor obţinute în scris. În minte poţi trişa, dar hârtia este necruţătoare. Sau ai realizat ceva, sau nu ai făcut nimic. Foloseşte cifrele. Cu ele nu te poţi certa.

Nu poţi duce evidenţa în minte. Businessul înglobează o sumedenie de cifre, date statistice, fapte concrete, informaţie utilă şi detalii. Nu te poţi baza doar pe memorie. Deprinderea de a avea o evidenţă scrisă te va ajuta şi în alte domenii ale vieţii.

Într-un învingător găsim întotdeauna două persoane: subalternul şi şeful. Pentru a evita autoamăgirea, ei scriu tot ce trebuie controlat.

Dacă omul este permanent lăudat, el are o satisfacţie, dar este lipsit de posibilitatea de a deveni mai bun. Critica constructivă nu este chiar atât de plăcută, dar este foarte utilă. Învingătorii au nevoie de o evaluare obiectivă. Ei preferă să fie sinceri cu sine, chiar dacă este dureros.

Ţine minte: cel care nu poate fi subalternul său, va fi subalternul altora.

Bună dimineaţa!
Viaţa este fantastică!