Un ieri care a fost mîine

Un secol mult prea grăbit. Fără timp să zîmbească, să iubească, să ierte, să trăiască. Un pici adormit sare glonţ din maşină pentru că întîrzie la prima oră, uitînd să-şi sărute mama. Un adolescent traversează la roşu, fugind disperat spre liceu să-şi copieze tema la mate. O tînără se opreşte brusc, pocnindu-şi nervos degetele, se întoarce tristă, pentru că a uitat să ia raportul la care a lucrat pînă dimineaţă. Un moş priveşte blînd la pisica ce i se încolăceşte la picioare, s-ar apleca s-o mîngîie, dar bătrîneţile-l atîrnă prea greu pe umeri.

Dacă ar fi după mine, timpul ar avea alţi parametri. Secunda ar dura suficient ca să zici „te iubesc”, „bună dimineaţa” sau „mulţumesc” . Minutul ar avea atîtea secunde cîte gînduri bune are omu’ , cite una pentru părinţi, prieteni, rude, cunoştinţe, pentru orfani, pentru bolnavi, pentru cei plecaţi. Ora ar fi constituită din tot atîtea minute cîte fapte creştineşti ai făcut la viaţa ta, ai ajutat o bătrînă să-şi ducă torbele grele, ai dat o bucată de pîine unui flămînd, ai încalzit un suflet rătăcit. Ziua ar avea ore în dependenţă de cît ai zîmbit, unei flori, unui străin sau soarelui. Săptămîna ar dura cît să reuşeşti să lucrezi din şi cu plăcere, să dormi deajuns,să mergi la biserică, să citeşti o carte interesantă, să priveşti un film bun, să petreci timpul cu cei la care ţii. Luna – zile cîte fire de iarbă sunt pe Pămînt. Anul- luni cîţi fulgi au nins azi.

Poate atunci, piciul s-ar sătura de somn, joacă şi s-ar trezi mai devreme, ar ajunge mai devreme la şcoală şi ar avea timp să-şi sărute mama la despărţire. Poate atunci, adolescentul ar avea mai mult timp să petreacă cu prietenii, ar avea timp pentru teme, ar veni la şcoală cu sufletu-mpăcat şi ar traversa la verde. Poate atunci, tînăra ar avea posibilitatea să termine raportul la serviciu, pentru ca acasă să se relaxeze, să petreacă timp cu copilul şi cu soţul ei. Poate că atunci, domnul de 70 ani ar arăta de 20, s-ar apleca să mîngîie pisica, ar îndrăgi-o şi ar lua-o acasă…

Oamenii ar înceta să fugă prin viaţă, în goană spre nicăieri…ar avea mai puţine regrete şi supărări…mai multe amintiri şi trăiri…mai puţine lacrimi de durere, mai multe lacrimi de fericire…mai puţin timp să mintă, mai mult să creadă…mai puţin să vorbească, mai mult să asculte şi vice-versa…mai mult timp să cînte, mai puţin să ţipe…mai puţin să fugă, mai mult să danseze…, mai puţin timp să privească la ceas să vadă cît timp mai au, mai mult timp să savureze din plin timpul pe care-l au…mai puţin timp să se gîndească la moarte, şi muuuullllttttt timp să trăiască !!!

“Timp nu are decît timpul” (Nichita Stănescu)