Ce putem aștepta de la un an electoral în R. Moldova?

Memo: “Românii dau tot mai putina importanta celor care se petrec peste Prut. Acolo, moldovenii sunt captivi sistemului unui partid ca si unic. UE se multumeste cu un parteneriat fara rezultate. Jocurile sunt facute de Rusia. O decuplare a Transnistriei de Republica Moldova, fie si temporar, ar permite Chisinaului sa se concentreze pe proiectul european clamat”.

Acestea sunt cateva idei pe care le lansează fostul ministru de Externe al României, Adrian Cioroianu, în numărul din ianuarie/februarie a revistei de politică externă Foreign Policy România. Istoricul semnează un articol în care, pe langa ideile de mai sus, abordează și subiectul electoral în care se află R. Moldova in acest an. Adrian Cioroianu sustine ca alegerile din R. Moldova vor afecta și relațiile cu România. Toate acestea vă invit să le citiți mai jos, în prima parte a acestui text.

Pentru statele in tranzitie, anii electorali sunt cu deosebire furnizori de probleme. Este si cazul Republicii Moldova. Mai ales ca aici insasi tranzitia contine un mare mister: nimeni nu poate spune cu certitudine spre ce “curge” ea. O apropiere graduala, pana la aderare, de Uniunea Europeans? O apropiere, pana la resatelizare, de Rusia? Sau continuarea, pe termen mediu, a actualului joc dublu cu mize obscure?

Si eterna intrebare: cu ce este datoare Romania? Si cel mai onest raspuns: Cu cat mai putina retorica.

1.Ca in orice democratie neimplinita, anii electorali din R. Moldova aduc in discutie, iar si iar, relatiile cu vecinii — sau macar cu unii dintre ei.

Dupa modelul altor republici ex-sovietice (vezi cazul Rusiei, emblematic), partidul de guvernamant a uzat de toate mijloacele — tentatie, amenintare sau santaj — pentru a-si “fideliza” parti semnificative din segmentul administrativo-functionaresc (pe scurt spus, bugetar) al societatii, transmitandu-le mesajul ca marja libertatii de actiune in spatiul public depinde in primul rand de “calitatea” relatiilor cu puterea.

In aceste conditii, societatea poate intra in cea mai nefericita dintre paradigmele politice posttotalitare: corpul social revine la reflexele tipice sistemului de partid unic, desi Constitutia tarii spune ca acesta este depasit.

Febra electorala afecteaza si relatiile Republicii Moldova cu statul vecin, Romania. Ultimii ani au scos la lumina tensiuni de nebanuit cu un deceniu in urma. Tracasarea repetata a membrilor ambasadei romane (inclusiv telefoane de amenintare primite de acestia pe numerele private, cazuri neelucidate de autoritati), expulzarea de diplomati, acuzarea si vanarea mediatica a unui consul roman (pentru a muta atentia de pe refuzul autoritatilor locale de a accepta deschiderea de noi consulate romanesti), sicanarea unor grupuri de turisti sau a unor prelati apropiati Patriarhiei Romane, toate acestea fac parte din capitolul romanesc al campaniei electorale a regimului Voronin — un regim care se autolegitimeaza si incearca sa impuna “moldovenismul” ca identitate nationala tocmai prin astfel de gesturi abrupte fata de vecinii de la Vest. Cu asemenea antecedente, nu-i exclus ca lunile premergatoare scrutinului din Republica Moldova sa aduca in prim-plan
noi blocaje ale relatiilor bilaterale.

Oricum, ramane de retinut ca in campania electorala din Romania, in noiembrie 2008, tema moldoveneasca a lipsit cu desavararsire — si ramane de vazut daca acesta este un semn de maturitate sau, dimpotriva, de indiferenta.

2. Sistemul politic din R. Moldova se va dovedi iarasi, deloc surprinzator, nu neaparat invechit, ci foarte retrograd.

Iar Chisinaul va continua pantomima unor “relatii de parteneriat” cu Uniunea Europeana. Partidul Comunistilor din republica si administratia Voronin au inteles foarte bine ca orice modernizare a mecanismului politic local (in sensul unei democratizari reale si progresive) ar pune in pericol, in primul rand, pe cei care gestioneaza acum puterea (si intentioneaza s-o faca si pe mai departe).

Dupa alegerile din 2005, modificarile Codului Electoral au mers in sensul unei ermetizari a vietii politice locale in raport cu orice factor disturbator venit dinspre Vest (a se citi aici UE si/ sau Romania).

Pragul electoral a fost ridicat la 6 la suta — ceea ce pare sa para normal numai celor care nu cunosc gradul de atomizare a opozitiei locale, precum si fragmentarea si suspiciunea tuturor fata de toti (in mod cert, incurajate si induse in buna parte de autoritati). De asemenea, sub o motivatie mai mult decat precara, au fost interzise blocurile electorale — singurele care ar fi putut ameninta suprematia partidului la putere, cata vreme partidele de opozitie inca se arata incapabile de coagulare in jurul unui program si lider comuni. 0 alta “inovatie” legislativa este trecerea la index a persoanelor care au dubla cetatenie (a se citi: persoanele care au si cetatenie romana), acestora fiindu-le inaccesibile o serie de functii publice, incepand cu administratia locala si pan in structurile guvernamentale centrale. Primarul liberal al Chisinaului, Dorin Chirtoaca, are si cetatenie romana, dar a fost ales inainte de promulgarea acestei legi restrictive. Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a supus analizei sesizarile primite si a declarat ca legea contravene normelor in vigoare, in primul rand Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Desi verdictul e clar, este cu totul posibil ca autoritatile de la Chisinau sa amane eventualele modificari ale legii pana dupe alegerile din acest an.

In fine, un alt semn al premodernitatii acestui sistem politic este recursul frecvent la tema amenintarii din afara. Fundatii, ONG-uri, voci ale societatii civile (includ aici si Biserica Ortodoxa), posturi de radio sau tv care primesc fonduri sau asistenta din exterior sunt privite cu suspiciune, ca fiind “agenti” ce atenteaza la “stabilitatea” republicii. De exemplu, postului PRO TV Chisinau, una dintre povestile media de succes locale din ultimul deceniu, i se refuza licente de transmisie in afara Capitalei. Regimul Voronin nu a inventat, de fapt, nimic; este mai curand vorba despre un mare apetit mimetic — pentru ca experimentarea acestei psihoze a factorilor externi disturbatori si a patriei ca “cetate asediata” a fost dusa la cote intr-adevar ambitioase de regimul Putin.

Relatile dintre Chisinau s i Bruxelles se inscriu si ele tot intr-un cod mimetic, dar intr-un registru mult mai palid decat mimetismul prorusesc.

Declarativ, Partidul Comunistilor sustine ca integrarea europeana este o prioritate nationala— dar, cum spune Vitalie Ciobanu intr-un text recent, acest “cantec la moda” nu a reusit altceva decat sa priveze Opozitia anti-Voronin de tema sa predilecta de pana in 2005 (care era aderarea la UE). Planul de actiune Uniunea Europeana — Republica Moldova, incheiat in februarie 2005, avea in momentul bilantului (martie 2008) rezultate mai curand modeste. Totusi, Comisia. Europeana s-a pastrat pe o linie voit optimistsa (in ton cu “noua politica de vecinatate a UE” — meritorii eforturile in acest sens ale comisarului Benita Ferrero-Waldner!) si in octombrie 2008 s-a dat un nou semnal incurajator privind viitoarea negociere a unui parteneriat bilateral. Nicio surpriza daca acest semnal va fi prezentat in campania electorala ca fiind o victorie a partidului la putere. Totusi, relatiile R. Moldova cu Uniunea Europeana au fost mai mult decorative decat efective si ramane de vazut cat mai poate dura acest joc al formelor fara fond ce poate duce la decredibilizarea ambilor cvasiparteneri.

Sursa: FOREIGN POLICY ROMANIA ianuarie/februarie 2009