Despre Maria Tănase altfel…

Am creat o rubrica cu genericul “Caiet de Folclor”, în care voi  încerca  să ilustrez acele personalităţi pe care le-am admirat dintotdeauna, şi care mi-au marcat într-un fel sau altul destinul. Şi nu doar personalităţi, ci şi ideile, gîndurile pe care le voi împărtăşi aici, în paginile acestui caiet imaginar.

Am să încep cu Maria Tănase “privighetoare cîntecului popular românesc”, cea a cărei voci te pătrunde pînă la acordurile sufletului. Prima dată cînd am audiat “Aseară ţi-am luat basma” în interpretarea Mariei Tănase la radio, am rămas profund minunată de acea voce puternică,  . De fapt, era una din piesele pe care le îndrăgisem, îmi aduc aminte cît am căutat după aceasta acel cîntec, şi mai apoi altele, şi altele în interpretarea ei.  Cîntam pretutindeni, colegilor, părinţilor, în faţa oglinzii, ca într-un final să cînt şi  la un concurs”Aseară ţi-am luat basma”…eram atît de absorbită de acest cîntec, nu încercam s-o imit, încercam să fiu eu însumi, să trăiesc cîntecul, căci altfel nu izbuteam să transmit oamenilor  ceea ce simt cu adevărat. O cîntam a capela…într-un moment dat, mare mi-a fost mirarea cînd publicul a început sa bată din palme în ritmul cîntecului, cînd mai lent cînd mai rapid..am trăit cîntecul în scenă, iar oamenii au apreciat aceasta. Pe Maria Tănase am admirat-o dintotdeauna, nu era ca toţi….era unică. Vocea ei te făcea să plîngi cu lacrimi de fericire.

“Marie şi Mărioară”, “Bun îi vinu Ghiurghiuliu”, “Lume, lume”, “Trenule, maşină mică”, “Ciuleandra”, “Am iubit şi-am să iubesc”, “Cine iubeşte şi lasă” sînt doar frînturi din  perlele  pe care le putem audia în interpretarea Mariei Tănase. A fost genială, a cîntat bucuriile şi durerile neamului, cuprindea cu vocea sa întreaga suflare omenească. A trăit pentru oameni…

În anul 1963, Maria Tănase află în timpul unui turneu că are cancer la sîn  şi că ar mai fi o şansă să scape dacă întrerupe turneul şi se operează urgent. Artista s-a gândit, s-a răzgândit, şi-n cele din urmă a refuzat, dându-şi seama că nu mai are nicio şansă, şi a dus turneul la bun sfârşit. Cancerul a afectat şi plămînii, artista cântând cu dificultate, gâfâind. Pe 19 iunie 1963 a avut ultimul spectacol, la Hunedoara. La un moment dat, simţindu-se din ce în ce mai rău, a zis: „Fraţilor, eu nu mai pot! Am cancer la sân şi o să mor în curând! De-acuma nu mă veţi mai vedea niciodată!”

Lumea când a auzit-o, a început să plângă. Plângeau până şi ţiganii din mahalalele Hunedoarei. Pe 22 iunie 1963, a închis ochii pentru totdeauna…dar cîntecele ei au rămas să perpetueze peste generaţii…Nu e om care să nu fi ascultat cîntecele ei şi să nu-i fi rîs sufletul de bucurie…A fost şi va rămîne mereu vie în amintirea noastră…