Figuri de stil (metonimia)

         În acest articol vreau să prezint care este rolul şi semnificaţia metonimiei ca figură de stil. Enciclopedia liberă Wikipedia  propune următoarea definiţie pentru metonimie :  figură de stil înrudită cu metafora, care  constă în înlocuirea cauzei prin efect, a efectului prin cauză, a operei cu numele autorului, a părţii prin întreg, a întregului prin parte, ale posesorului prin lucrul posedat, a unui produs cu originea lui, a concretului cu abstractul etc., pe baza unei relaţii logice.Termenul provine, potrivit “Dictionarului de termeni literari”, din fr. meto-rtymie, lat., gr. metonymia, “re-numire, inlocuire a unui nume cu altul”.

De exemplu:  “ … Să nu fie între voi nici o rădăcină care să aducă otravă şi pelin ”  (Deuteronom 29:18b). Acest verset relatează una din avertizările  date de Dumnezeu poporului Israel cu privire la relaţia lor cu El şi anume să nu se abată de la Dumnezeu ca să se ducă să slujească dumnezeilor străini.  Metonimia este “rădăcină ” şi “otravă şi pelin“, deoarece ele nu au sensuri directe de parte a plantei  , substanţă toxică sau plantă cu gust amar, ci rădăcina sugerează  orice lucru ce i-ar putea face să  se închine la dumnezeii neamurilor şi i-ar împiedica să se apropie de Dumnezeul adevărat. Aşa cum rădăcina este bine fixată în pămînt, este baza , temelia unui copac sau a unei plante, deci ar putea fi anumite lucruri invizibile la exterior( anumite gînduri,  porniri, atitudini de idolatrie ), dar bine statornicite în mintea şi viaţa  omului care îl fac să se abată de la Dumnezeu. Spunîndu-le aceste lucruri, Dumnezeu îi atenţionează şi asupra faptului că între ei nu trebuie să fie  astfel de rădăcini care mai tîrziu vor creşte şi vor produce doar lucruri negative, rele care vor aduce daune lor şi societăţii în care vor locui , distrugere ca şi otrava şi lucruri neplăcute  ca şi pelinul. ca şi concluzie , pot spune că atunci cînd nu înlăturăm sau smulgem acest păcat al idolatriei din inima şi viaţa noastră, el va  ajunge să dea roade otrăvitoare şi amare, de care nu vom putea să ne bucurăm noi şi cei din jurul nostru.

Un alt exemplu poate servi versetul 18 din cap. 12: “ Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţeleptului aduce vindecare”,  metonimia este  “limba înţelepţilor” , căci se referă nu la organ ce se află în cavitatea bucală, ci  la cuvintele spuse şi modul de exprimare al  celor înţelepţi şi anume că această comunicare aduce vindecare, este constructivă , nu răneşte, ci e aptă să aducă pace. 

În exemplul : “ … Dumnezeule , Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mîhnită ”(Psalmi 51: 17 b), metonimia este “inima zdrobită şi mîhnită”, fiindcă se înlocuieşte partea prin întreg: inima nu se referă aici la organul uman , ci la persoana care este într-o stare de mîhnire şi disperare, descurajare. Această asociere vine să ne prezinte caracterul lui Dumnezeu care este gata să primească persoana cu o astfel de stare, El nu o dispreţuieşte, dimpotrivă , îi dă alinare şi mîngîiere, cu condiţia că persoana respectivă să vină la El , să-şi conştientizeze starea  şi să apeleze la Dumnezeu.