Hai să emigrăm în Alaska
M-am încălțat pe mâini.
Am pus șosetele pe ochi.
Legat –am șireturile la sprâncene.
Și-am zis ca e o zi în care creerul merită să fie dus la plimbare.
I-am arătat cum se învață la noi în țară.
Cum se cumpără și cum se vând rezultatele.
S-a întunecat și-a stat mut pentru 2 ore.
L-am scos din coma imitată cu un duș.
I-am zis că mai are de vazut spitale în care oamenii mor, simplu pentru că nu ajung câteva mii pe lângă celelate mii.
I-am zis că-i fericit de a făcut duș cald,
în iarnă va trebui să aștepte apa din cratițe.
I-am mai zis că am să-i dau carne azi, pentru că de mâine începe postul, și vezi că nu e voie.
L-am dus la nunți, și-a amețit de atâta fală.
L-am dus la înmormântări, și-a revenit în coma sa de odinioară.
Mi-a promis că nu mă părăsește curând, nu atâta timp cât costul unei înmormântări este același ca a unei nunți.
„-E scump să mori la voi. Hai să emigrăm în Alaska”.
Am fost la teatru împreună. Mi-a zis c-ar vrea să se facă actor.
I-am zis că ideea cu emigrarea e mai bună.
Am tras cu ochiul la morminte, mi-a șoptit că vrea să vadă cum se simt morții cu atâta pământ peste ei.
El n-a vrut ‚pomană’ de Paști.
Și nici agheazmă pentru deochi.
Lumea i se pare o adunatură de coji de răsărită, în care miezul o fi fost stricat însă oricum rugumat ca să facă inteționat rău la burtă.
L-am dus la ai săi.
Am dezlegat șireturile de la sprâncene.
Mi-am scos papucii de pe mâini...
Hai să emigrăm în Alaska.
...
Sursa
2009-01-24 10:05:00