Furatul mirelui sau specificul tradiţiilor preelectorale din Republica Moldova

La închiderea sesiunii parlamentare, Serafim Urechean a decis să spună şi el un cuvânt de adio. Urcându-şi anevoios trupul îngreunat de zeci de ani de muncă în cadrul structurile partinice, ştergându-şi sudoarea de pe frunte cu o băsmăluţă galbenă,  acesta înghiţi cu sete ultima picătură de apă din paharul de lângă microfon, a respirat adânc şi cu privirea obosită şi plictisită a început să silabisească de pe o foiţă, pe care neobositul lider o păstrează mereu pentru ocazii speciale.

- Dragi tovarăşi, zbura o dată o păsărică…

- Mai lent, vă rog…, se auzi un glas alcoolizat din sală, eu notez!

- Şuric, nu mă enerva , ieşi din sală, câine!

Deputatul Alexandru Oleinic şi-a strâns supărat coada între vine şi ieşise din sală. Leonid Bujor  îl privi cu o compasiune şi solidaritate tacită pe Şuric. „Ehh, iată ne vom duce aşa, unul câte unul…”, spusese în gând cu tristeţe Leonid. „Nu-i nimic, răspunsese în gând Oleinic, furăm, - bem - votăm, furăm - bem - votăm…romantică! Şi totuşi, ne invidiază lumea!”.

Înainte de a dispărea din sală acesta acesta se mai întorsese încă o dată cu faţa spre cel din prezidiu şi arătă limba.

„Nu-i frumos”, a spus în glas Leonea, dar nimeni din deputaţi nu reacţionase la această remarcă. Negăsind nici un confrate de idei, privirea lui Leonea se îndreptă spre Slavic Untilă, care în răstimp încerca cu disperare să şteargă de pe masă inscripţia „Slavic-kaziol!”

- Slavic, iată spune tu, cât se poate de trăit în halul acesta? Lumea se umflă de foame, pleacă peste hotare, numai noi stăm pe loc şi ne umflăm de veselie. Poate facem şi noi ceva? Iată din cauza unui şacal riscăm să nu mai intrăm în parlament,  în plus, ne-ar putea mânca şi puşcăria.

- Uite la dânsul…nu cumva te mustră conştiinţa? mornăise sub nas Slavic, răzuind stăruitor masa cu un cuţitaş. Dar când te îmbătai şi fugăreai găinele prin sat cu jeepul, nu îţi era milă de popor?

- Păi, nu, doar că mă gândesc…poate îl predăm de bunăvoie pe burduhosul ăsta al nostru. Poate ne mai scad şi din ani…

- Ehh, iată dacă l-am băga în sac şi pe Filat, am putea să scăpăm curaţi, poate chiar şi medalie am lua!

- Tsss, se trezise din somn Ivan Timofeevici Guţu, nu aţi auzit?

- Ce??? Spuse într-un glas Slavic şi Leonea.

- Mâine Filat toarnă!

- Ei, nahhh, pufni, Slavic, de mic copil turnătoria i-a fost profesia preferată. Are şi diplomă…

- Nu, măi, samogon toarnă! Spuse Ivan Timofeevici clipind dintr-un ochi.

- Asta e altă treabă, icni Slavic, strângând cuţitaşul în buzunar. Apropo, nu aţi văzut care dă târcoale băncii mele? M-am săturat să-mi tot curăţ în fiecare zi masa. Toată-i numai găuri. Ivan Timofeevici, nu aţi văzut pe nimeni?

- Nu, răspunsese Ivan Timofeevici, scoţând o revistă erotică jerpelită din geantă, semn că discuţia s-a încheiat.

- Nu ştiu de ce, dar îl cam suspectez pe Iura de padleanka…simt că el îmi pătează imaginea, spusese Slavic scărpinându-şi bărbia.

- Dar cu ce ocazie toarnă ? se interesă cu îngrijorare Leonea.

- Păi şi-a cumpărat papuci noi omul, i-au trimis de la Moscova, spusese Ivan Timofeevici strângând revista în geamantan, mornăind ceva pe sub nas, vădit supărat că „nu are condiţii normale de muncă”.

În acest timp, la tribună, liderul galben încerca a 134-a oară să citească corect toastul cu păsărica, dar nu reuşea nicidecum, atmosfera devenea tot mai plictisioare, iar deputaţii continuau să discute între ei soarta vitregă a poporului moldav…

Va urma…