[albumul zilei] Enigma - Seven lives many faces (2008)
astazi va prezint un album pe care l-am ascultat in decembrie pentru intaia oara, si care mi s-a parut destul de reusit. Michael Cretu a revenit la stilul sau clasic si
a scos un produs suta la suta ENIGMA. la a treia piesa de pe album The Same Parents au colaborat si copchilasii lui Cretu.
Tracklist
CD 1
1. «Encounters»
2. «Seven Lives»
3. «Touchness»
4. «The Same Parents»
5. «Fata Morgana»
6. «Hell's Heaven»
7. «La Puerta Del Cielo»
8. «Distorted Love»
9. «Je T'aime Till My Dying Day»
10. «Déjà Vu»
11. «Between Generations»
12. «The Language Of Sound»
CD2
1. «Superficial»
2. «We Are Nature»
3. «Downtown Silence»
4. «Sunrise»
5. «The Language Of Sound (Slow Edit) »
La Puerta Del Cielo (Official Video)
Seven Lives (Official Video
si la sfarsit un interviu cu Michael Cretu by
MICHAEL CRETU
"Se mai fumeaza in Romania?"
Cretu, care s-a nascut in 1957 in Bucuresti, a parasit Romania la 17 ani, stabilindu-se in Germania. Odata cu emigrarea, interesul sau pentru tara natala a trecut cel putin intr-un plan secund, daca nu intr-unul mult mai indepartat. La primul interviu acordat presei romane, se pune putin in tema cu "lucrurile de acasa": "Te deranjeaza daca fumez? Cum e in Romania cu fumatul, l-au interzis si acolo?".
Continua cu anecdote legate de subiect: "In Spania, unde dupa cum stii, sunt stabilit astazi, ai voie sa fumezi. In unele restauranate nu e permis, dar la Ibiza se fumeaza peste tot. N-am mai fost de aproape 25 de ani in Romania In America, la Los Angeles, dupa ce facusem videcolipul la "Return to Inocence", acela in care e totul in regres, am intrat intr-un restaurant care avea pe terasa locurile de nefumatori, iar in interior cele de fumatori. (rade copios).
Michael Cretu s-a casatorit, in anul 1988, cu Sandra, care era atunci un star international, iar in noiembrie 2007 au divortat, dupa aproape 20 de ani de casnicie. Michael Cretu este var primar cu Madalin Voicu pe linie materna (mama lui Madalin este sora tatalui lui Michael).
AMINTIRI DIN ROMANIA
EVZ: Cum se face ca acesta este primul interviu pe care-l acordati presei romane?
Micheal Cretu: Intr-adevar este pentru prima data cand vorbesc cu cineva din presa romana, dar n-as putea spune exact de ce. Interviurile sunt coordonate de smecherii de la casele de discuri. Pana acum fie nu a solicitat nimeni din Romania un interviu, fie solicitarile nu au ajuns pana la mine. Poate casa de discuri a spus "nu", nu stiu.
Nu aveti legaturi stranse cu Romania.
Nu, mai deloc. Am doar un vechi prieten cu care mai vorbesc uneori la telefon, Adrian Enescu, compozitorul (n.r. � care a compus, printre altele, piesa "Buna seara, iubite", cantata de Loredana Groza), desi nu l-am mai vazut de cativa ani. In mod normal ne vedem o data la 3-4 ani, dar acum nu ne-am mai vazut chiar de mult timp. Cu rudele mele de acolo, nu am nici o legatura. De verisoara mea, Raluca, nu mai stiu nimic, nici unde e, nici ce face. De fratele ei, Madalin (n.r. Madalin Voicu), stiu ca e ceva important prin tara.
Inclinatia catre muzica o mosteniti de la parinti?
Nu, deloc. Doar unchiul meu, foarte cunsocut in Romania, Ion Voicu, cred ca la vremea aceea era directorul filarmonicii George Enescu, era "muzical". Unchiu-meu a fost cel care m-a asezat la pian si le-a spus parintilor mei, "copliul are talent, dati-l la scoala de muzica".
Ati fost ultima data in tara acum 25 de ani?
Acum 25 sau 23 de ani, nu mai stiu exact. Ah, ba nu, am fost acum 15 ani cateva zile, cand nevasta-mea, Sandra, a concertat in Romania. Era dupa ce a disparut Ceausescu, parca imediat dupa ce fusese Michael Jackson in Romania. Sandra a tinut neaparat sa merg cu ea, desi eu nu mergeam niciodata la concertele neveste-mii. Voia sa-i arat unde sunt nascut, unde am mers la scoala, Bucurestiul, chestii dintr-astea sentimentale. Asa cum sunt femeile (trage cu cohiul si rade). Am fost cu ea in Bucuresti, ocazie cu care l-am vizitat pe Adrian, acum 15 ani. Din 1975 am vizitat doar de doua ori Romania.
Nu se prea stie unde ati fost la scoala, cand ati plecat exact din Romania Cine sunteti?
Mama mea era austriaca, nascuta la randul ei in Romania, unde parintii ei au venit in 1920. Tata e din Constanta, roman get beget. In Bucuresti s-au cunsocut, s-au casatorit si acolo m-am nascut si eu. Din clasa a 2-a am frecventat liceul de muzica George Enescu, liceul nr 2. In clasa a 11-a, in 1975, am plecat in Germania, apoi am mai studiat in Paris si la conservatorul din Frankfurt, unde am abolvit scoala, la 21 de ani, cu diploma de dirijor si compozitor. Bunicul traia deja in Germania, apoi parintii mei, invocand legea de reintregire a familiei, au parasit tara si s-au stabilit, initial, in Frankfurt. Inca din timpul studiului am inceput sa cant la sintetizator, ca muzician de studio. Mergeam la Europe Sound Studios, pe vremea aceea unul dintre cele mai bune de pe continent. Inainte de a asbolvi scoala, am colaborat, cantat si produs, cu Boney M, Hubert Kah, Peter Cornelius, Sandra cam asa a inceput cariera mea muzicala.
Sunteti la zi cu ceea ce se intampla in Romania? Va intereseaza?
Stiu doar ce se aude aici la stiri, in Germania sau Spania. Dar asta se intampla destul de rar, numai atunci cand se inatmpla ceva rau in tara.
Se pierde romanul din Michael Cretu?
Romania e departe de mine. Am trait 17 ani acolo, iar de 35 de ani altundeva. Eu nu ma simt nici roman, nici neamt, nici spaniol. Ma simt european si, daca vrei, un balcanic, un mediteranean, unul din sud. Uneori recunosc la mine aceste trasaturi balcanice. De exemplu, nu as colabora niciodata cu cineva cu care n-as putea iesi si seara intr-un restaurant. As zice ca asta este o trasatura balcanica si o maxima a mea. Sunt un sudist puturos, dar cu diciplina prusaca. Despre anii mei din Romania am amintiri bune. Pe aici se gandesc cu totii ca am avut cinesstie ce necazuri in Romania, asa ca, de fiecare data cand sunt intrebat cum era pe vremea mea, in vremea scolii, raspund ca a fost bine. Fiecare isi imagineaza ca am fost batuti mar. Pentru mine a fost, dintr-un anumit punct de vedere, o vreme nemaipomenita. Bineinteles, nu aveam liberatati multe si nici nu puteam cumpara blugi Levis dar, la naiba, cui ii trebuiau pe atunci? Eu aveam 14-15 ani Nu asta e esenta vietii, cu ce ma imbrac
Copiii, desi nascuti in Spania, se gandesc sa intoarca inapoi in Germania, tara mamei lor, Sandra, si a dvs in cele din urma?
Nu, nu au asa ceva in cap. Singurul lucru pe care il vor este sa ajunga in Romania. Le-am promis ca voi merge cu ei in Romania si trebuie sa indeplinesc candva promisiunea asta.
Care este legatura lor cu Romania?
Ma aud din cand in cand vorbind cu tata romaneste, ca doar cu el mai vorbesc romana. Vorbim la telefon saptamanal. M-au intrebat mereu ce insemana una sau alta Si, mai ales, ce se spune cand te infurii. Asa ca amandoi stiu injuraturi in romana, injura ca niste birjari (rade din suflet). Romana e limba in care se poate injura cel mai bine dintre toate limbil limbile pamantului: in romana poti injura fara sa devii agresiv. E minunat. (rade cu o satisfactie simpatica).
"FATA MEA NU ARE NICIO IMPORTANTA�
"Seven Lives, Many Faces", noul album "Enigma" poarta un titlu simbolic. Care este semnificatia?
"Seven", sapte � reprezinta in primul rand cel de al saptelea album Enigma. Am spus intotdeauna ca albumele Enigma sunt ca niste copii ai mei, deci acesta este al saptelea copil. Din punct de vedere hinduist, sunt reincarnari, asadar, a saptea reincarnare. "Many Faces", reprezinta multele fatete pe care le are acest album, dar si multele fatete pe care le-a avut Enigma in trecut. Combinatiile de ritmuri, sound-uri, influente, efecte, aspecte culturale si asa mai departe.
Sapte feteeste o ironie cand vorbim de Michael Cretu, al carui chip este inca, pentru multi, o necunoscuta
Sunt absolut neimportant, fara semnificatie. Iubesc muzica, sunt muzician cu toata fiinta mea. Stii ca am inceput cu pianul la cinci ani jumatate, toata viata am petrecut-o cu muzica. Fata mea nu are nicio importanta. Nu-mi aduce nimic daca apar in fata, in atentia unui public, nici macar a unuia cititor. Nu mi-ar placea sa stau in fata a mii de oameni care sa ma ovationeze. Sa ai un cult al personalitatii e o treaba oribila. Muzica e singura pentru mine care isi justifica existenta. Restul, cum si cine sunt eu, creatorul ei, nu are importanta. Toate chestiile legate de imagine, ai ochii albastri, negri, verzi, esti imbracat nu stiu cum, sunt lucruri tampite, ma lasa rece, nu ma intereseaza. De-asta si iubesc proiectul acesta asa tare, pentru ca el se bazeaza doar pe muzica, fara show, fara nimic altecva. E un concept care se opune tuturor tendintelor in muzica, le refuza, as putea spune. Se opune tuturor strategiilor necesare, de marketing pana la chestii de genul imagine. Ai nevoie de o fata, care mai trebuie sa si arate bine, sa fie draguta, atragatoare sau mai stiu eu cum, sau sa fii nevoit sa intrii in scandaluri a la Amy Winehouse pentru a capta atentia. Enigma nu are nevoie de asta. Aici e vorba doar de muzica, muzica pura, muzica in pielea goala, daca vrei.
Modestie?
Vezi ce se intampla in zilele noastre, cand esti cunoscut, nu mai poti merge nici pana la magazinul din colt fara sa iti lipesti o barba falsa sau sa te ascunzi dupa ochelari de soare, saluri sau palarii. Phil Collins imi spunea odata: "Dumnezeule, ce noroc ai tu cu ceea ce ti-ai creat. Tu poti face ce vrei, nu-i esti dator nimanui cu nimic, nu trebuie sa ai grija la ce faci, cum te porti, cum arati, pe unde umblii. De ce nu mi-a venit mie idea asta pe care ai avut-o tu" - mi-a zis el- "as fi trait mult mai linistit". I-am spus, "Phil, trebuia sa o faca si pe asta cineva. Eu, se pare". Imi imaginez ca nu e usor pentru unul ca Phil. Eu pot merge in oricare magazin de muzica, imi cumpar chiar discurile mele fara sa ma recunoasca cineva, merg la casa, platesc si ies din magazin fara sa fiu recunoscut. E o binecuvantare, crede-ma. E perfect. In zilele noastre, aceasta este libertate. Tinand cont de numarul de discuri pe care l-am vandut in intreaga lume, daca fata mea ar fi celebra, nu as mai trai, probabil, nici un minut linsitit.
V-ati inceput cariera, ca "omul invizibil", dupa cum se intitula si un album al din anul 1985. Primul album Enigma nu trada nici un nume, nu trada nimic despre creatorul sau. Pe atunci intreaga presa se straduia sa ghiceasca cine se ascunde in spatele proiectului, nu se stia nici macar daca este vorba despre o formatie sau un singur om. Nu v-a ispitit niciodata sa iesiti din umbra?
Pentru numele lui Dumenezu, nu! Daca era dupa mine, nu se stia nici pana in ziua de astazi cine se ascunde in spatele Enigmei. Am facut tot posibilul sa ramana asa cum incepusem, fara nume, fara chipuri. Managementul casei de discuri, mandru ca a ocupat cu saptamanile primul loc in topuri si ca a spart toate recodurile de atunci, mai ales in Germania, a "tradat" numele meu Asa ca n-am mai avut incotro. De atunci am varza asta! Se putea, insa, si mai rau. Inca se tine in limite, trebuie sa recunosc.
"LA FIECARE ALBUM INCERC SA CREEZ CEEA CE EU INSUMI N-AM AUZIT VREODATA�
Noul album este intr-adevar nou, pana acum nu ati combinat muzica clasica cu beaturi hip-hop. Cum reusiti sa ramaneti fidel unui sound incofundabil sI, in acelasi timp, sa nu va repetati?
Tocmai aceasta este ambitia care sta la baza proiectului. De-asta si dureaza asa mult timp pana imi reuseste asa ceva, un nou album. Desi de data aceasta, intre "Seven Lives, Many Faces" si albumul anterior, "A Posteriori", nu au trecut decat doi ani (cel mai scurt interval pana acum, intre doua albume � n.r.). Dintotdeauna am creat muzica pe care voiam sa o ascult cu placere eu insumi. Asa s-a nascut si Enigma. Iar atunci cand am creat sound-ul Enigma, acesta nu exista pana la acea data in aceasta forma. Eu mi l-am croit, ca sa spun asa, singur. Iar filozofia asta, de a face ceva care imi place mie insumi, o sa ramana valabila pana in ziua in care Enigma va inceta sa existe. Este filozofia unei calatorii muzicale. Iti pui castile pe urechi, dai drumul muzicii si asculti, pornesti in calatorie. Iar daca ai grija sa nu fii deranjat, poti savura aceasta muzica. Aceasta este ideea mea, sa descoperi toate fatetele muzicii in liniste. Filozofia acesta de baza se schimba de la album la album in cele din urma. In primul rand pentru ca daca as aplica-o identic la fiecare album, m-as repeta, ceea ce urasc. In cazul fiecarui album incerc sa creez ceva ce eu insumi nu am mai auzit niciodata. Iar combinatia intre hip-hopul Bronxului si muzica Filarmonicii din Londra, asa cum am facut in piesa "Seven Lives", nu am mai auzit-o niciodata in forma asta. Asa ca am incercat, ca sa vad cum suna. Ar fi fost posibil sa sune ca dracu�. Dar a sunat foarte bine, iar intervenetia vocala a lui Andru Donalds este excellenta. Piesa, care a fost si imnul Jocurilor Olimpice la postului de televiziune ARD, are putere si patrunde.
Folclorul joaca un rol important pe toate albumele Enigma.
Nu pe toate albumele. Dar pe majoritatea combin elemente folcorice. Muzica mea e transformare. Trebuie sa iti imaginezi ca am niste caramizi de diferite marimi, iar pe acestea le asez si reasez mereu altfel. Din cate stiu, nimeni nu mai lucreaza in felul acesta, inventand mereu combinatii noi cu aceleasi elemente, care, bineinteles, se extind permanent. Imi si face o mare placere sa ma joc cu ele. De-asta m-am autotintitulat un "alchimist al muzicii". Deoarece munca mea este foarte asemanatoare cu acea a alchimistilor. Si alchimistii aveau aceleasi prafuri, aceleasi substante, dar fiecare le amesteca dupa reteta sa, descoperind mereu altceva.
Folcorul romanesc a ramas nedescoperit sau neexploatat de dumneavostra
Da, elemente din folcorul romanesc nu apar pe albumele mele. Pana acum nu. Am acasa niste albume cu muzica folklorica romaneasca, dar inca nu am gasit nimic care sa se potriveasca in tematica la care lucram in momentele respective.
Cum sa ne imaginam celebra dumneavostra "arhiva de sunete" pe care o aveti acasa si care contine 400 de mii se sunete?
Intre timp s-au mai adaugat cateva zeci de mii de sunete la arhiva mea, sunt vreo jumatate de milion. Am tot felul de sunete: pasi pe diferite soluri, suieraturi de vant, ciripit de pasari, suntele marii, dar si instrumente clasice, orgi, piane, trompete, chitari, voci omenesti, unul striga "hui", altul "hei", si asa mai departe. Arhivez si sunetele create de mine. Unele le-am cules singur, calatorind prin lume. Dar multe dintre ele sunt create prin combinarea diferitelor sunete, prin utilizarea de efecte foarte speciale. Trebuie sa te gandesti ca asta e doar arhiva, iar ca fiecare sunet in parte il pot transforma prin zeci de aparate de efecte, in asa fel incat un flaut, de exemplu, sa sune ca o chitara a lui Jimi Hednrix. Iti spun, aceasta munca este o binecuvantare, dar si un blestem totodata, d eorece posibilitatile sunt infinite si eu am mereu chinul de a decide.
Totusi, in jumatatea aceasta de milion de sunete, nu este niciunul romanesc
Nu, nu. Este si greu sa gasesc ceva si sa explic exact cum e. Bineinteles sunt instrumentele populare, sunt ritmurile muzicii tiganesti de care pana acum nu m-am putut apropia, profesional vorbind. Asta nu inseamna ca eu personal nu le plac, dimpotriva, mie imi plac, deoarece ele sunt oarecum in mine, doar am crescut in Romania. Dar e greu, eu cel putin nu am gasit pana astazi calea de a le introduce in proiectele mele.
"IN ROMANESTE SE INJURA CEL MAI SAVUROS�
Astazi e o moda a ritmurilor din estul Europei, balcanice. Madonna invita lautari tigani sa cante cu ea pe scena. Nu v-a tentat?
Nu te supara, dar abia ce se dezmembrase blocul de Est, cand eu am si inregistrat cu niste cantarete din Lituania, pe Enigma III. Si, repet: Enigma traieste tocmai din faptul ca nu se supune niciunei mode, niciunui curent muzical. De-asta se vand si astazi foarte bine si albumele vechi, aparute la inceputul anilor �90.
Cum au ajuns copiii dumneavoastra, Sebastian si Nikita, sa cante pe noul album?
Fiii mei colaboreaza la piesa, "Same Parents". Ei m-au inspirat la piesa aceasta, cand au intrebat de ce exista discriminare, cand doar avem cu totii aceleasi mame Asa ca am incercat sa vedem cum iese daca ii las pe ei sa spuna textul piesei.
V-ati aratat incantat de prestatia lor. Credeti ca au ambitii muzicale, precum celebri lor parinti?
Am fost suprins, deoerece ei nu au avut niciodata un microfon in mana. S-au descurcat foarte bine, se poate auzi pe album. Pana acum nu mi se pare sa fie interesati de muzica. Pentru ei, muzica, asa cum o fac eu, e legata de o munca imensa, de care bineinteles nu au chef. Ei nu inteleg ca eu sunt toata ziua i n studio pentru ca imi place, pentru ca muzica e pasiunea mea. Ei vad doar munca, nu sI faptul ca pe mine muzica ma face mai fericit decat orice altceva. La 13 ani sunt inca prea tineri pentru a intelege cum stau lucrurile. Eu nici nu am gandirea asta dinastica, sa ii aduc si pe ei pe "calea" mea. Sunt liberi, pot face ce vor. Daca unul dintre ei se dovedeste a fi talentat si are dorinta sa faca muzica, o sa primeasca sprijinul meu, clar. Amandoi au o carisma deosebita, dar daca au si talent, nu stiu. Dar cred ca sunt in masura sa imi dau seama, atunci cand s-ar pune problema, daca au talentul necesar sau nu. Sebastian, de exemplu, e foarte expansiv si carismatic, dar pentru o cariera muzicala mai trebuie cateva ingrediente Pentru mine e important ca ei sa fie fericiti acum, dar sI atunci cand vor fi nevoiti sa isi intretina familiile cu profesia pe care si-o vor alege. Cred ca inca e destul de mult haos in capul lor, unul spune ca vrea sa devina designer, altul inca nu stie ce vrea
Dumneavoastra vorbiti romana impecabil, chiar daca nu ati mai fost de atata timp in tara. Copiii vorbesc si ei romana?
Nu vorbesc, dar vor neaparat sa o invete. Eu le-am explicat: . Ei cresc cu trei limbi: germana, spaniola si engleza, plus catalana
"POATE CA INTR-O BUNA ZI VOR FI CONCERTE ENIGMA, NU STIU�
Nu dati concerte. Vor exista vreodata concerte Enigma?
Eu nu ma vad ca pianist de concert, am absolvit scoala aceasta, dar nu ma consider unul. Nici nu mi-e dor de Mozart, Bach sau alti clasici. Nici nu prea mai ascult muzica clasica. Am ascultat si cantat toata copilaria muzica classica. La 12 ani ascultam numai Anton Brcukner, mi-a ajuns.Poate ca intr-o buna zi vor fi concerte Enigma, nu stiu. Dupa cum spuneam, eu nu simt nevoia sa fiu celebrat, aplaudat. Poate am sa dau candva un concert, poate la finalul proiectului Enigma.
Enigma va avea un final?
Nu se stie. Poate chiar acesta e ultimul album. O spun mereu, pretentiile mele vizavi de mine sunt foarte sus, iar de la album la album tot mai severe. Iar eu trebuie sa imi dovedesc mereu ca mai sunt suficient de bun pentru propriul proiect. In ziua in care voi avea sentimentul ca nu mai sunt destul de bun pentru Enigma, nu va mai exista alt album Enigma. Dar momentan sunt foare fericit de ceea ce mi-a reusit cu "Seven Lives, Many Faces" si eu gasesc ca albumul e mult mai bun decat ultimele doua, aparute in anii trecuti. Asta imi dovedeste mie ca inca nu sunt mort, muzical vorbind. Dar nu stiu ce va urma. Vom vedea ce idei voi mai avea, cum va evolua totul.
Nu ati colaborat niciodata cu un artist roman. Nici cu Adrian Enescu. Ar fi o alternativa?
Nu avem un proiect, desi am vorbit candva despre asta. Poate daca voi avea de gand, candva, sa compun un fel de simfonie, atunci voi apela la Adrian si vom colabora. Exclus nu este, in niciun caz. Candva am discutat cu el depre asta, cu ani in urma, dar nu foarte concret. Alti artisti romani nu cunosc. Singurul lucru pe care il stiu despre un artist roman, este ca tatal cantaretului Roger Cicereo, Eugen Cicero, Ciceu, a fost si el elevul profesoarei de pian pe care am avut-o si eu. Artistii cu care colaborez, deci vocile pentru Enigma, sunt voci pe care le aud undeva, ma gandesc, ca s-ar potrivi proiectului si atunci incerc sa iau legatura oamenii respectivi. Eu nu ma aflu in cautare de artisti noi. Ii gasesc intamplator.
Cand alti artisti plecati din Romania, apartinand in tara unei minoritati etnice, spun ca au fost discriminati, sunteti de acord?
Nu prea cunosc altii, ca sa vorbesc in numele lor. Eu pot vorbi numai pentru mine. In primul rand, eu eram in Bucuresti, era oricum altfel decat in Tansilvania, iar muzicienii si sportivii aveau oricum un statut aparte. Iar eu eram in cercul de artisti, muzicieni si as zice ca eram altfel tratati. Dar sunt convins ca in viata multora s-au intamplat lucruri urate. Cred ca unii au avut de suferit in timpul acela in Romania. Vreau sa spun ca, pe mine personal, realitatea romaneasca de atunci nu m-a afectat, nu mi-a facut rau. Sa nu se creada insa ca eu traiam pe alta planeta sau ca sunt atat de naiv incat sa cred ca totul a fost bine acolo.
"CAND UN ROMAN ISI PROPUNE CEVA CHIAR O FACE�
Copilaria si adolescenta petrecute in Romania au avut o influenta in viata dumneavostra de astazi?
Vezi si tu cum e, daca un roman isi propune sa realizeze ceva, chiar o face. Sunt multi romani care s-au impus de-a lungul timpului in intreaga lume. Eu as zice ca e o provenienta buna, asta, a noastra. Dar ca oriunde, nu exista padure fara uscaturi. Fiecare isi foloseste forta proprie si talentul altfel. Eu ma revolt cand aud vorbindu-se de rau despre romani sau despre tigani. Asa este lumea vorbeste despre tigani si vrea sa spuna criminali sau hoti. La fel fac unii si cu romanii. E aiurea. Asta ma infurie. Este un neadevar si o nedreptate. Iar eu ma opun vehement unei asemena atitudini. Trebuie sa recunosc ca daca vii dintr-o tara neinsemnata, global vorbind, trebuie sa fii de trei ori mai bun decat ceilalti, pentru a te putea impune. Asta nu inseamna ca tot timpul simt ca trebuie sa dovedesc cuiva ceva numai pentru ca provin din Romania. Nu. Dar daca imi propun ceva si vreau sa o duc la bun sfarsit, atunci trebuie sa o fac de trei ori mai bine decat altul. Intre timp, e un automatism acesta, dar eu stiu ca e ceva romanesc din mine, ceva rezultat din provenienta mea romaneasca. Eu nu as schimba nimic la radacinile mele romanesti. Scoala vietii de acolo m-a ajutat cu siguranta sa devin ceea ce sunt astazi. Eu, daca imi propun ceva, atunci, ca sa ma impiedici sa realizez acel lucru, trebuie ori sa ma impusti, ori sa ma otravesti. Iar taria aceasta cred ca o am din Romania.
Colaborarile cu jamaicanul Andru Donalds, pe care, de altfel, l-ati si ajutat sa devina un star de talie mondiala, cu hitul "All Out Of Love", colaboreaza la mai multe piese pe "Seven Lives, Many Faces". Dar ale cui sunt celelate voci de pe noul album?
Doua piese sunt interpretate de o cantareata de pe insula Ibiza, Margarita Roig. Iar prezenta ei pe album este pura intamplare. Cantareata este o taranca de 62 de ani. Si pe celalate albume, cum ar fi "Return to Inocence" am incercat mereu sa combin cu muzica mea voci etnice din Taiwan, din Lituania, Pakistan sau India. Mi-am luat vocile si am cumparat drepturile de a le folosi pe albumele mele. Iar de data aceasta descopar ca in fata usii mele, ca sa zic asa, exista o voce minunata, un folcor extraordinary, despre care mai nimeni nu stie nimic. Nici macar locuitorii din Ibiza nu stiu de muzica asta, de folclorul asta al lor. E pe cale de disparitie. Eu sper ca prin inregistrarea pe albumul nou sa pot conserva din aceasta muzica si poate voi trezi si curiozitatea lumii. Acesta este si un fel de omagiu al meu adus insulei care a devenit patria mea in ultimii 20 de ani.
Cum a reactionat femeia aceea, cand s-a auzit pe album?
A fost incantata. A inceput sa danseze, radea si spunea: "Oh, e frumos. Ce ati facut din vocea mea? Stiu ca eu am cantat, dar vocea mea nu a sunat parca niciodata asa frumos. Sa vezi ca vor ajunge nepotii mei sa danseze pe muzica mea in discoteca".
Sursa
2009-01-23 15:57:17