Curge Prutul între noi şi plânge …

In memoriam poetului Grogore Vieru

Mai intai am scris o ruga pentru el, pentru insanatosirea lui grabnica, dar astazi, cand s-o trimit, nu mai era valabila, caci .. poetul drag a plecat asta noapte in lumea celor drepti.. Din multiplele interviuri pe care le-a dat in decursul vietii, am citit ca la 50 ani, cand de la cel mai”inalt rang” i s-a interzis acel spectacol literear- muzical, pe care il pregatise pentru Palatul National / atunci Palatul Octombrie/… s-a rugat ca Domnul sa-i mai dea 10 ani, la 60, la fel, I-a cerut lui Dumnezeu inca 10 ani, dar la 70 .. n-a mai indraznit sa-I ceara nimic, ca-i..”era rusine” .. N-am stiut ! Sa ne rugam noi pentru el .. iar cand am vrut s-o facem s-a dovedit a fi prea tarziu, caci Domnul a vrut sa-l ia la EL. Martirul romanismului din pamantul sfant al Basarabiei pierdute va dainui insa in veacuri, caci cuvantul lui spus in poezii si cantece ramane nemuritor… Mai ales prin vocea celor doi copii “de suflet” ai lui, Ion si Doina Aldea-Teodorovici, plecati si ei prea de timpuriu, in 1992, din lumea celor vii .

Cantecele lor mai suna in urechile celor cu sufletul plin de patriotism romanesc de pe ambele maluri de Prut, un rau, o sarma ghimpata intre tari romane.. o.. “ apa in streang”. Nimeni altul decat poetul nostru drag n-a putut sa spuna mai profund si mai dureros tragedia romanilor basarabeni . Marturisea ca vroia sa scrie numai poezie lirica, dar n-a putut sa stea departe de durerea neamului sau si a scris si alt gen de poezie., poezie care ne-a facut sa stam in fata tancurilor rusesti prin anii 90 ai veacului trecut, ne-a intors scrisul latin si limba romana, care ne-au fost furate” cu stravechea si frumoasa tara”, ne-a amintit ca avem o patrie- mama, care se numeste Romania. Unirea, idealul lui nu s-a implinit inca, dar acuma vegheaza din ceruri asupra acestui fapt.. Ii suntem datori toti cei de pe ambele maluri de Prut.. A spus deseori, chiar si la la lansarea din decembrie la Iasi a volumului academic “Taina care ma apara”, de 750 pagini, ce constituie o imagine completa a celui care, cu regret, a fost Grigore Vieru. : “ Daca visul unora a fost sau este sa ajunga in Cosmos, eu viata intreaga am visat sa trec Prutul”. L-a trecut pentru prima data in 1973, cand intamplarea a facut sa se alipeasca unei delegatii de scriitori sovietici .. si, in timp, a devenit o punte de suflet dintre romanii de pe ambele maluri.

Intamplarea a facut sa-l cunosc pe acest mare OM pentru prima data in anul 1985. Lucram la inspectoratul scolar din Straseni, Republica Moldova si activam in cadrul unei organizatii “Iubitorii cartii”/ daca am tradus corect din limba rusa :”liubiteli cnighi”….toate documentele se scriau in limba rusa la acea vreme….mai scriam si in romana, dar cu caractere chirilice/. Am fost anuntata de presedinta de raion a acestei organizatii, ca vom merge la scoala din Galesti cu mai multe persoane din capitala. La sosirea celor din Chisinau am fost placut surprinsa : in autocar erau Ghigore Vieru, Doina si Ion Aldea Teodorovici si graficianul satirico-umorist Gleb Sainciuc. Dupa manifestarea din scoala cu poezii si cantece interpretate de elevi, am ascultat versuri citite de insusi Poetul si cantece interpretate de cei doi martiri ai cantecului patriotic romanesc. Trebuie spus ca poetul colabora cu cei doi de prin 1980. Am facut si o fotografie impreuna la acea vreme pe care mi-a dat-o directorul de scoala mai tarziu, asa ca nu stiu daca aceasta fotografie pe care o public aici exista si in arhiva scriitorului. La plecare o femeie simpla din sat i-a dat poetului, in usa autocarului, o paine de casa calda din gura cuptorului, mare, coapta in tava cu zimti si un prosop /prosop in Basarabia este cel cu horbotica pe la capete, lung de aproape doi metri cu care se leaga nunul mare la nunti../. Poetul a pus toate astea pe brate, le netezea intruna cu mana.. Cred ca i-au adus aminte de mama, de vatra, de casa parinteasca ca si mie, caci tot asa paine imi cocea si mama mea, care nu mai era cu mine de ani buni, plecase in alta lume.. Pe chipul lui de mucenic se instalase o traire sacra., pe care eu nu pot s-o redau in cuvinte. La un moment dat a inceput sa rupa cate o bucatica din paine si sa ne imparta la toti. Mancam in liniste si cu sfintenie acea bucatica de paine… ca pe anafura de la impartasanie, caci multi dintre noi nu mai aveam unde sa ne spovedim si impartasim. La acea vreme demult nu mai aveam biserici prin orase si sate, fusese inchise..

Trebuie sa spun ca in 1983 la editura Literatura Artistica a iesit o culegere de versuri a lui Ghigore Vieru tot cu aceeasi denumire ca si aceasta, ultima, de la Iasi “Taina care ma apara”. O aveam la mine si l-am rugat sa-mi scrie un autograf…. Sper ca cititorii sa-l poata descifra chiar daca este cu caractere chirilice. Spre surprinderea mea mi-a dat si o fotografie. Cred ca si el a fost surprins ca-i port numele / pe atunci aveam nume de familie Vieru/ deaceea mi-a scris : “ Ninei Vieru, s-o apere taina dragostei.. de la un .. nemusor..” Nu stia nici poetul nici eu la acea vreme, am aflat mult mai tarziu ca sotia lui se numeste Raisa, unicul nume cel am si eu in cartea de identitate, caci Nina este numele preferat de mama mea si de familie. Poate atunci avea sa scrie mai altfel, cine stie . Oricum suntem un neam, un neam romanesc, pe care el l-a inaltat in versurile sale si in inegalabilele cantece patriotice pe versurile lui.
Dumnezeu a hotarat sa-l ia la EL ! .. Nu stiu daca pe mine m-a aparat taina dragostei, dar tot m-am straduit in acesti ani sa descifrez taina care il apara pe Marele nostru poet.. Nu am mai avut ocazia sa-l intreb, dar intuiesc ca taina lui era Patria –mama - Romania, la care n-a incetat sa visese nicicand si in care credea poate mai mult ca noi toti, pentru ca era o fire de poet. In frumusetea sufletuluii lui simtea altfel decat noi..

Nu-mi ramane decat sa ma rog pentru odihna sufletului lui, sa fiu mandra ca am fost un moment in preajma lui .. Acel moment mi-a imbogatit sufletul. In multele si inteleptele lui “spuse” am mai citit:”.. atunci cand iti moare mama, ramai cu Patria, dar.. nu mai esti copil..”, Demult nu mai sunt copil si sunt de partea astalalta de Prut, la Iasi, dar nu voi uita in veci Basarabia mea, unde a incetat din viata astazi, 18 ianuarie 2009, poetul nostru de suflet, Grigore Vieru.

‘SUNTEM IN CUVANT SI-N TOATE
FLOARE DE LATINITATE..”

Acest articol a apărut în Observatorul - revista on-line  a romanilor de pretutindeni

• NINA GONTA COLEAGHIN - Iasi