Un nume curat - iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborăt în pământ©Grigore Vieru

Poetul a murit în această noapte la Spitalul Municipal de Urgenţă din Chişinău unde era internat. Potrivit medicilor de la Chişinău decesul a survenit la ora 01:30. Poetul a fost implicat într-un grav accident rutier în urmă cu două zile. Astăzi, la Chişinău urma să plece o echipă de medici români printre care şi profesorul Dan Tulbure de la Institutul clinic Fundeni.

Decesul poetului basarabean intervine în condiţiile în care sâmbătă seara starea lui Grigore Vieru se stabilizase, chiar dacă acesta era în continuare în comă. El urma să fie supus examen tomografic, iar un specialist din Germania era aşeptat duminică la Chişinău pentru a-l consulta.

Un avion militar cu un echipaj SMURD plecase vineri la Chişinău, pentru a-l transporta pe Grigore Vieru la Spitalul de Urgenţă Floreasca, dar medicii au decis că transportarea poetului este prea riscantă.

Grigore Vieru a fost internat în noaptea de joi spre vineri în urma unui grav accident rutier, produs în condiţii de ceaţă pe un segment avariat de şosea. Automobilul în care se afla s-a izbit violent de suportul unui panou de publicitate plasat în mijlocul şoselei, în regiunea comunei Dănceni, raionul Ialoveni. Vieru se întorcea din sudul Republicii Moldova, unde participase, la Cahul, la un concert omagial consacrat lui Mihai Eminescu. La volanul automobilului se afla directorul-adjunct al ansamblului “Joc”, Gheorghe Munteanu, în vârstă de 47 de ani, care de asemenea este internat în secţia de reanimare, dar nu este în stare critică.
Considerat cel mai mare poet contemporan din Republica Moldova, Grigore Vieru ar fi împlinit 74 de ani la 14 februarie. Poetul s-a născut în anul 1935, în localitatea Pererâta, aflată acum pe teritoriul Republicii Moldova. A debutat în anul 1957, pe vremea când era student la Chişinău, cu o plachetă de versuri pentru copii. Ulterior, în 1968, se remarcă cu volumul de versuri lirice “Numele tău”, cartea devenind obiect de studiu în universităţi în chiar anul apariţiei. În urmă cu 19 ani, Grigore Vieru a devenit membru de onoare al Academiei Române. De altfel, tot Academia Română la propus pe Grigore Vieru la premiul Nobel pentru pace, în 1992.
Vestea morţii lui Grigore Vieru s-a răspândit rapid şi i-a îndurerat pe cei care l-au cunoscut şi apreciat

Grigore Vieru a fost un simbol al lumii moldoveneşti, omul care în tinereţe a rostit: Dacă unii au vrut să ajungă în Cosmos, eu o viaţă întreagă am visat să trec Prutul.

“Grigore Vieru a fost un simbol al românismului, un om care a trăit cu toată fiinţa sa pentru limba română. Pentru poporul român pentru unitatea noastră. Aşa cum îşi iubeşte un copil mama, aşa iubea el România. Avea ceva candid în sensul cel mai înalt al cuvântului într-o lume mizeră şi murdară. Academia Română l-a onorat şi este o cinste pentru Academie”, a declarat Răzvan Theodorescu.

“Am plâns în hohote când am aflat că românii din toată Basarabia s-au adunat în faţa spitalului cu lumânări în mâini. Colegii noştri scriitori parcă se reabsorb într-o stampă din alte timpuri. Erau cutremuraţi”, a spus scriitorul Adrian Păunescu.

“Este una dintre figurile luminoase ale poeziei româneşti. Este o conştiinţă trează care animă, care chiar atunci când exprimă durere de fapt insufleţeşte oamenii. Este un simbol pe care trebuie să-l preţuim”, a spus Ion Iliescu.

“Avea o energie extraordinară şi sărea în sprijinul tuturor. Rămâne o conştiinţă a locului şi un împătimit al românismului. Vestea dispariţiei este atât de îngrozitoare încât e ca piciorul unui pod care s-a prăbuşit şi nu mai poate fi folosit”, a spus actorul Ion Caramitru.

PS.Trupul neînsufleţit al lui Grigore Vieru va fi depus marţi dimineaţă, la ora 9.00, la Teatrul de Operă şi Balet de la Chişinău, după care va fi înmormântat la Cimitirul Central din strada Armenească de la Chişinău.

Legământ

lui Eminescu
Ştiu: cândva, la miez de noapte
Ori la răsărit de soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lăsaţi aşa, deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a reuşit nici tata.
Iar de n-au s-auză dânşii
Al stravechii slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.