O ura sanatoasa…

Prezenta spectaculoasa a unei mostre de mascul face minuni in majoritatea cazurilor daca acestia stiu cu siguranta cum sa te ademeneasca. Fiind fraiera de felul tau si cam dusa cu pluta in lumea marilor romane de dragoste ca-n basmele cu zine si super-printi, pai e si destul de logic sa nu fii luata prin surprindere de senzationalul sentiment supranumit dragoste. Dar unde se intrepatrunde lumea reala cu cea virtuala? sigur nu departe de tinuta de cenusareasa transformata in printesa care arde de salbatica dorinta sa ajunga in bratele printului mincator de inimi. Nu poate fi doar o simpla coincidenta daca am atrage atentia la MICUL detaliu ca, viata nu este o poveste… ci e cit se poate de reala si banala incit sa-ti trezeasca pina si ura care tesea sentimentul cel mai nebunatic, dar totodata in stare sa rastoarne pina si muntii…Atunci ne punem intrebarea retorica care totusi ar necesita un raspuns cit mai logic, frumos structurat pentru a demonstra ca ura poate fi o necesitate spre a-ti alina sufletul chinuit de gindurile existentei…

Cum ar putea sa se manifeste aceasta stare de emotii gata sa explodeze la o usoara adiere a vintului…urasti felul in care ai trait cele mai profunde sentimente fara a simti nevoia sa joci un rol atunci cind ai fost cu el, urasti timpul pentru toate amintirile pe care le aveti impreuna, urasti viata insasi pentru ca traiesti ca si cum ai juca intr-un film, iar lucrurile pe care le-ati facut impreuna purtau amprenta unei replice…Sentimentul urii persista pina si dimineata cind privesti in oglinda si-ti amintesti fiecare centimetru din pielea lui si fiecare dintre alunitele de pe “teritoriul” lui…e strigator la cer…e URA…e sentimentul postiubirii, un fel de limbaj al iubirii prin care femeia isi manifesta trairile, de fapt, ceea ce-a mai ramas din povestea cenusaresei si din magia frumosului trait cindva…