Mi-a zis mama…

Nu v-ati intrebat niciodata de ce unele femei au succes constant la barbati pana la o varsta inaintata, iar altele, parca ar fi invizibile, cu greu daca reusesc sa vrajeasca un mascul ca sa le scape de virginitate si au mai multe sanse sa zboare in cosmos decat sa se marite?

Cum se face ca o insa pistruiata, cu urechile clapauge si picioare de paiangen are la activ mai multe cuceriiri de perspectiva, decat una cu brushing proaspat, geometria fetei armonioasa si picioare zvelte de balerina, care da mereu peste niste badarani?

Care carte e la mijloc? Temperamentul, destinul, pozitia astrelor?

Poate complexele (nu ma refer la capitolul sex)? E adevarat ca de la complexe ochii nu stralucesc. Pe cine ar interesa o duduie frumoasa, dar cu ochii stinsi si mintea incuiata de vorbele constante ale mamei: “Se vede draga mea ca n-ai noroc la barbati. Ti-am dat viata, dar nu pot sa-ti dau si noroc in traista.” Eu una am fost martora la genul asta de altoire a complexelor. De trei ori in viata mea. Si daca e sa fac un bilant acum, in toate cele trei cazuri, vorbele mamelor s-au implinit. Clarviziune? Nici vorba. Manipulare inconstienta. Psihologie destructiva. Lipsa elementara de bun simt si inteligenta.

Despre lucrurile acestea aproape ca nu se vorbeste in societate. Nici chiar in cele mai restranse cercuri de prietene. Chiar si in momentele cand se ajunge la intrebari de genul: “Spune si noua, Daniela, draga, cum naiba ai facut sa arcanesti un barbat de treaba, cum iti reuseste sa te impaci cu el ani de-a randul, iar cu soacra sa te pupi pe la sarbatori?” La care Daniela/Mariela/Isabela o sa afiseze un smile stralucitor si o sa raspunda duios: “Cred ca am avut noroc, fetelor.”  Si bineinteles ca o sa minta. Ca si multe alte mii de femei considerate norocoase. De ce mint? Pentru ca daca ar spune adevarul, nu ar fi intelese, mai rau, ar fi judecate.   

Ce m-a determinat sa scriu articolul asta? O lectura de 10 minute. Cartulia se numeste Maman m’a dit, o culegere de sfaturi transmise din mama in fiica, adunate de la 26 de femei europene. M-am gandit sa postez cateva din ele, ca sa aveti macar ceva de comparat cu sfaturile pe care le-ati primit de la mamele voastre. Multe din ele m-au pus pe ganduri si mi-au dat raspunsuri noi la intrebari vechi.

NU FI NICIODATA apatica si sa nu te complaci in mediocritate. Sa ai mereu o pasiune, ceva care te intereseaza si te umple de bucurie.

REGULILE de aur ale unei vieti fericite: sa vezi partea pozitiva a lucrurilor, sa fii organizata, si sa te demachiezi  seara.

ADAUGA cate un pic de dragoste in tot ceea ce faci.

CAND copii mei isi pierd rabdarea eu le amintesc ca poti prinde mai multe muste cu miere decat cu otet. Mama imi spunea acelasi lucru, ceea ce m-a facut sa nu ma grabesc niciodata si sa reflectez inainte de a emite vreo prostie.

Imi aduc aminte foarte bine de deviza ei ”Cel care taie tarta, nu-si alege partea sa”. Toate partile trebuie sa fie egale. Gratie acestui fapt am invatat primele notiuni de justitie in familie si nu doar cand e vorba de tarta sau prajituri.

Mama imi amintea mereu ca eu nu sunt mai importanta decat altii.

O FEMEIE trebuie sa aiba neaparat un cont in banca.

La varsta de 8 ani, cand ma simteam usor deprimata, mama a venit in odaia mea, s-a asezat pe pat si mi-a explicat ca ma simt asa probabil pentru ca am un temperament artistic, adica o persoana cu emotii vii si instabile. Cuvintele ei m-au reconfortat pe loc.

CINE stie sa-si tina limba, pastreaza capul rece.

SA NU PLINGI NICIODATA, plansul iti umfla fata si-ti provoaca durere de cap.

SA NU REGRETI NICIODATA ca ai dat dovada de originalitate.