rasisme si rusinisme

Corectitudinea politică a ajuns şi prin Moldova. Nu ştiu când şi cum, nici nu ştim cine e „fericitul” care a transportat-o tocmai până în această fundătură de lume...

E vorba despre: un lider politic oarecare a spus un cuvânt urât despre o etnie oarecare. Ofuscaţi, reprezentanţii acestei etnii, îl acuză pe liderul oarecare de rasism (ăla ar fi zis: „Şi ţiganul are bani”). Un alt ziar oarecare a venit să se dea cu părerea. Zice editorialistul acestui ziar: „dar proverbul cu pricina, ca şi toate proverbele şi zicătorile, este rodul minţii colective a unui neam întreg; prin urmare, nu D. este acuzat de „rasism”, ci tot poporul român.”

Brrr, sună a hei-rupism patriotic „săriţi fraţi să apărăm neamul românesc de cotropitorii din interior, că de cei din exterior oricum nu putem scăpa!”

Se întreabă mai departe jurnalistul moldovean: „Îl trecem la index pe Ion Creangă ca fiind „rasist” pentru că în „Amintirile” şi poveştile sale foloseşte proverbe cu ţigani?” Adică, dai în mine, loveşti în cultura naţională, în spiritualitatea neamului, în Mioriţa...eheeeeeiii...chilipir retoric şi mediatic.

Adevărul este însă ceva mai simplu şi domnul ziarist îl ştie. Un alt vechi proverb românesc (sper că apărătorii animalelor nu-mi sar în cap) zice că nu e bine să aduni câini şi pisici, e greu să obţii o sumă viabilă. Domnul ziarist a sărit în ogorul culturii, acolo unde e mai sigur (că de, cine îndrăzneşte să dea cu toporul în cultura naţională), dar ar fi trebuit să aterizeze cu totul în altă parte.

Cultura nu poate fi cenzurată, nici pusă la index. Altfel nu e cultură, ci realism socialist.

Pe de altă parte, rasismul este o noţiune şi o atitudine...politică (evrika!) şi ar trebui să căutăm de ea tot acolo. Iar forma cea mai expresivă şi mai democratică a politicii este spaţiul public şi discursul public ce-l acoperă. Uite acolo ar trebui să facem curăţenie: spaţiul public, ca locul unde se discută ideile, proiectele şi planurile sociale, trebuie să fie curăţat de atacuri şi tehnologii „rasiste”.

Cu sensul politic al cuvintelor nu trebuie să facem glume, noţiunea politică „ţigan” trimite la o realitate, cea culturală „la altă realitate”.