Hala era fără capăt, înlăuntrul ei creşteau copaci cu ramuri atât de groase şi încâlcite încât puteai păşi biped pe ele, ca pe stradă. Paturi supraetajate, de campanie, umplu hala-dormitor de-a roata; mă ascund într-unul din ele, cel din colţul mai îndepărtat, şi urmăresc de-acolo mişcările cruzilor inamici: dacă voi fi prins, mă vor căsăpi. Nişte fete care nu par a fi pământene vin şi se culcă în acele paturi, fără să aibă o reacţie de surpriză când mă descoperă, cum m-aş fi temut. Ştiu doar că nu trebuie să mă ating de cea care s-a întins lângă mine, deşi toate mişcările ei mustesc de erotism, însăşi prezenţa ei acolo e o provocare. Restul nu-mi amintesc, a dispărut fata, m-au prins, m-am trezit...?