Azi pare să fie ultima zi când mai primim gaze de la ruşi, până nu-şi vor rezolva disensiunile cu Ucraina. Puţin probabil că vor ajunge la un acord în curând, mai ales că ţările europene (care suferă acum şi ele din cauza litigiului, şi nu stau deoparte să comenteze doar, cum obişnuiau), nu prea dispun de pârghii să convingă Rusia să aibă un comerţ civilizat, care a început să semene tot mai mult cu un jaf la drumul mare. Căci nu e glumă să dublezi sau chiar triplezi preţul la un produs care, pe piaţă, a început să se ieftinească, profitând doar de faptul că deţii monopolul în regiune. Astfel, dacă de la Germania se încasează 250 de dolari pentru 1 mie de metri cubi de gaze, de la Ucraina se cere 450 de dolari, ştiindu-se din start că preţul va fi respins.
Dar Rusia e mare specialist în a declanşa tot felul de blocade economice motivate politic. Să ne amintim numai de embargoul impus vinurilor şi roşiilor din RM, în anii ‘90, când am pierdut aproape toată producţia pomicolă. Bineînţeles că o parte din vină revine şi ţărilor europene care nu şi-au diversificat sursele de alimentare cu gaze naturale sau petrol, chiar dacă cunosc bine ce riscuri implică relaţiile cu un furnizor cum e Rusia.
RM a acumulat suficientă experienţă în domeniu. În deceniul trecut, a fost sistată livrarea de gaze, în legătură cu conflictul transnistrean, însă blocada a avut loc vara şi nu s-a resimţit foarte dureros. Cu toate acestea, RM n-a învăţat nimic din experienţa traumatizantă a trecutului. Şi-a lins rănile şi continuă să dea din coadă cuminte şi lnguşitor în faţa “fratelui mai mare”, în speranţa că îl va îmbuna dacă se va comporta ca un elev ascultător. Totuşi, raportată la ţările bogate din Europa, care dispun de suficiente resurse financiare ca să-şi diversifice resursele energetice şi să nu mai depindă cvasitotal de Rusia, şi care totuşi nu au făcut-o până în prezent, RM pare să capete un pic de demnitate şi curaj.