Mîine e Crăciunul. Indiferent de stil nou sau vechi, pentru mine mîine e Crăciunul. Şi nu pentru că aşa avea ceva împotriva celor 
care sărbătoresc pe 25 decembrie. Aşa am fost obişnuită de mică şi acum cu orice apropiere a acestui 7 ianuarie încerc să scotocesc prin frînturile de colinde sedimentate undeva prin memoria mea din îndepărtata copilărie.
Anul acesta va fi însă altfel. E primul Crăciun cînd nu voi fi acasă, nu voi fi în sînul familiei, nu o voi colinda pe bunica, nu voi mînca răcituri şi nu voi avea în buzunar cîţiva leuţi mai mărunţi pentru colindătorii ce urmează să-i primesc. Şi totuşi, nu sunt tristă. Port cu mine această sărbătoare în suflet, iar mîine dimineaţă, îndată ce mă voi trezi prima replica va fi “Crăciun Fericit”, şi pentru cei care sărbătoresc pe stil vechi, dar şi pentru cei care-au sărbătorit de-acum.
Afară ninge. Feeric. Demult n-am mai vazut o ninsoare atît de măruntă. Se apropie Crăciunul. Iar mirosul meu, senzibil ca de obicei, adulmecă prin acest potop de fulgi deşi, aromă de cozonac cu vanilie, mama de obicei la ora asta îl scoate din cuptor…iar de aici, la mai mult de 400 km, acest miros e mai ademenitor ca niciodată…
Sărbători Fericite! ei
