Am încetat a scrie, de la o vreme, despre ziarele româneşti, fireşte, din perspectiva consumatorului dependent de presă. Nu aveam ce, dar aş fi putut să îmi dau şi eu câtuşi de puţin silinţa. Acum, când toţi suntem mai buni, mai drepţi, mai iubitori şi când sms-urile tembele şi prefabricate care încep cu fie ca... parcă mişcă nişte coarde ruginite în inimile noastre, m-am hotărât să scriu câteva rânduri rele, mârşave, ranchiunoase, intolerante despre ziarele autohtone.

Am primit iarăşi un The Independent. Ancussa mi l-a adus (iar eu l-am întâmpinat ca pe moaşte, nu-mi permit un abonament) taman din Londra. Costă o liră sterlină, are 60 de pagini - ediţia de joi, 18 decembrie, ziua zborului ei spre casă. Articolele încep, aproape fără excepţie, ca nişte povestiri, ia priviţi: When a young student calling himself Barry Obama showed up at a small university in Los Angeles in 1980, he had one thing on his mind - meeting girls. Nu este un reportaj, este doar un obişnuit articol, dintre atâtea altele. Publicat la pagina a treia, intitulată NEWS. Mai către mijloc, ceea ce caut eu în orice jurnal respectabil: nu mai puţin de 7 (şapte!) pagini de editoriale, opinii şi dezbateri. Format compact.
Acestea fiind spuse, "obiectivul" meu - arătarea obrazului - a fost atins. Mai urmează să-i întreb pe exagerat denumiţii noştri "jurnalişti": nu vă crapă obrazul de jenă, nu vi se risipeşte şi puţina ştiinţă de scris când se întâmplă să vedeţi pe un stand o instituţie de presă ca The Independent? Nu vă inhibă asta un strop pofta de ieftinătăţuri şi precupeţisme? Ce spun eu, România nu deţine nici măcar o publicaţie care să aibă ţinuta unui Magyar Nemzet (încă apare sobru, alb-negru, pe o hârtie de invidiat) cu care un EVZ (cică ziar "serios", cu simpatii de dreapta) să se poată compara! Ce naiba visez eu la presa occidentală?

În urma acestui nou contact sexualo-religios cu hârtia gazetei britanice, îmi va fi şi mai greu să caut şi să citesc pseudo-ştirile culese de ţoapele agramate de-şi zic ziariste în paginile idiot-multicolore ale EVZ, Gândul, Cotidianul. Practic, în balanţă cu orice ziar serios din vest, noi nu avem presă. Ceea ce se vinde la noi e şarlatanie, e risipă de celuloză. Jurnaliştii noştri tineri - nişte pulaci umili, care mai ieri umblau rupţi în fund, aduşi cu japca în capitală, constrânşi azi de propria prostie să scrie (chiar la cotidianele "centrale") doar despre problemele personale ale unor vedete de căcat, accidente atroce, aranjamente politice convenite în toalete. Alături, semnează nişte înlocuitori de ziarişti, luaţi cu împrumut din literatură, critică sau filosofie, înghesuiţi pe două firave pagini de opinii şi editoriale.

Numele acestei meserii de jurnalist ar trebui să fie o TM înregistrată în Occident. Iar românilor să le rămână în exclusivitate apelativul de mâzgălitori fără coloană, sclavi ai gusturilor joase ale publicului de ei de-format.