De cînd sînt acasă trăiesc o stare permanentă de naufragiat. În Moldova, incusiv şi în satul meu, au venit vremea ploilor, iar asta presupune în mod automat şi vremea glodului. Iată de ce dintotdeauna am iubit iarna, nu pentru că e anotimpul cînd m-am născut, anotimpul lui Moş Creciun şi a colinedelor, ci în primul rînd, anotimp al zăpezii, unica capabilă să ascundă( măcar parţial) ruinele satelor noastre, grămezile de gunoi aruncate la nimereală, drumurile aflate într-o stare dezastruoasă care în timp de ploi necesită calităţi de adevărat erou pentru a fi traversate…
Dacă drumurile centrale din satele Moldovei mai pot fi practicate, apoi cele arteriale sunt într-o stare mai multe decît jalnică…Cel mai revelatoriu în acest sens este probabil exemplul străduţei unde locuiesc( cu toate că sunt situaţii şi mai tragice) eu şi pe care de vreo cîteva zile bune nici nu mă aventurez s-o depăşesc, fiind într-un veritabil exil în propria casă şi curte-mai departe nu mă încumet să ajung. 
Ei, există şi variante alternative, însă le păstrez pentru cazurile de extremă cînd cu voie sau fără voie va trebui totuşi să-mi părăsesc străduţa mea pentru a ieşi la “liman” .
Pînă atunci( pînă se va îndura zăpada de mine şi va veni mai repede) voi continua să trăiesc aceeaşi stare de exil, visînd la drumuri bune şi uliţe asfaltate…vrabia mălai visează…:) Unicul fir ce mă leagă de civilizaţie este cel de Internet, chiar dacă merge şi el cu viteza melcului…chiar şi aparatul de radio ce mi l-au dat părinţii pe cînd împlineam 15 ani a început să cedeze şi să refuze să mă mai servească cu aceeaşi fidelitate de cîndva…Cu excepţia celor 2 posturi radio din Transnistria, cele ruseşti şi Radioul Naţional nu mai recepţionează nimic…în zadar încerc să-l sforţez, să-l alint şi dezmierd, parcă-i un măgăraş îndărătnic…nici vorbă de radio “Noroc”, nici “Vocea Basarabiei”, nici “Europa Liberă”, nici Radio Iaşi, nici “România Actualităţi”, nici, nici…ziceam eu, veritabil exil !
În lipsă de mare ofertă, mă opresc totuşi la Radio Naţional, unde chiar în aceste momente, parcă în semn de solidaritate cu starea mea actuală, se difuzează emisiunea “Mă mîndresc că-s moldovean”…oare poţi să nu te mîndreşti cu aşa minune de ţară?…Vorbeşte maestrul Mihai Potîrniche( am toată admiraţia pentru fotografia dumnealui) despre frumuseaţea Moldovei, pirorescul ei ce-a imortalizat-o în lucrările sale…da, Moldova pitorească, doar că dincolo de grămezile de gunoi, drumurile infernal de ruinate şi veşnicul glod în care se zbate…
