“Cu cât mai mult se schimbă lumea, cu atât mai mult rămâne aceeaşi” (P. P. Pasolini)
Lumea în care trăiesc acum s-a schimbat mult dacă e să o compar cu cea de acum 20-30 de ani. S-a prăbuşit imperiul sovietic, am trecut la economia de piaţă, ne bucurăm de o fărâmă de democraţie, avem acces lărgit la informaţie, televiziune prin cablu, Internet şi alte minunăţii.
Dar dacă, la nivel de ansamblu, societatea s-a schimbat pe ici pe colo şi în punctele esenţiale, la nivel de individ totul a rămas pe vechi. Generaţiile care se succed sunt aproape identice, au aceeaşi sensibilitate şi reacţii la problemele care rămân şi ele aceleaşi. Continuitatea e asigurată de practicile şi ritualurile sociale, dublate de aparatele propagandistice ale statului şi reflexele achiziţionate cu pioşenie de la strămoşi.
Dar, de fapt, de ce ar trebui să se schimbe tot timpul societatea? Căci aşa rezultă din cele câteva fraze pe care le-am înşirat mai sus. Pentru că ar permite mai multor indivizi să acceadă la viaţa reală, să nu moară fără a avea parte de emoţiile şi trăirile de care se bucură firesc şi fără dileme interioare un om normal? Sau pentru că aşa trebuie, aşa e cool? Nici eu nu ştiu, dar parcă aş avea ceva plantat în mine care mă forţează să-mi doresc schimbări. Chiar dacă, cel mai degrabă, nu m-aş folosi de ele. Căci o modificare în legislaţie nu asigură automat şi ameliorarea traiului celor vizaţi. De la vorbă la faptă este o distanţă mare.
Totuşi, e destul de distractiv să vezi cum cineva promovează idei de secol XXI, dar îşi trăieşte viaţa exact ca şi buneii săi. Imaginându-şi că, dacă vorbeşte de emancipare, scapă de determinisme şi se înalţă deasupra habitatului său.
Au rămas zile numărate până la venirea sărbătorilor de iarnă. Copiii, îndrumaţi de profesorii lor, se pregătesc intens să-l întâmpine pe Moş Crăciun cu cadourile sale, învăţând pe de rost poezii, colinde şi cântece de stea. Cred că o să ies şi eu la brad…