Cînd eşti departe de casă, trăieşti cu intensitate dublă orice noutate ce ţine de ţara ta, de oamenii ei, indiferent dacă sunt noutăţi bune sau mai puţin. Îţi alimentezi şi-ţi potoleşti dorul în fiecare dimineaţă deschizînd aproape mecanic şi automat internetul, răsfoind ziarele din Moldova simţîndu-te altfel mai aproape de ceea ce se întîmplă acasă, simţind pulsaţia realităţii ce-ai lăsat-o acasă cu speranţa de a o regăsi schimbată.
Cele mai banale şi neînsemnate noutăţi care dacă ai fi fost acasă erau lipsite de importanţă şi ar fi trecut oarecum pe lîngă tine fără a te afecta cîtuşi de puţin, departe devin motiv de bucurie nemărginită. Bunăoară niciodată nu m-am gîndit că o ştire precum “leul moldovenesc e a doua valută din lume ce-a crescut în raport cu dolarul american” poate să-ţi creeze bună dispoziţie şi să te facă un pic mai fericit, cu toate că n-ai nici un leu moldovenesc în buzunar! 
Tot ce ţine de ţara ta are automat legătură şi cu tine. Orice reacţie sau replică negativă la adresa ţării tale te afectează de parcă ar fi un atac direct la persoana ta. S-ar părea că eşti matur, conştientizezi “la rece” realităţile din Moldova şi totuşi cînd se vorbeşte negativ( dar obiectiv) de ea, primeşti aceste replici drept adevărată ofensă, ştii că afirmaţiile sunt adevărate şi fondate, însă raţiunea ta nu e în stare să le primească, nemaivorbind să le accepte.
De multe ori mi-a fost dat şi mie să trec prin asemenea situaţii( de-a dreptul penibile) şi, spre marea mea ruşine, m-am comportat ca un copil, de parcă cineva din amicii mei de joacă ar fi zis ceva de rău despre mama mea. Poate e o lacună a întregului nostru popor. Ne cunoaştem rezervele şi neajunsurile, dar nu suntem capabili să recunoaştem că le avem. Şi-atunci cînd le auzim de la cineva din afară( în cazul meu a fost un profesor pentru care am toată consideraţia care, cel mai important, vorbea despre realităţile din R.Moldova la cel mai obiectiv şi adevărat mod) renunţăm asemeni unui copil îndărătnic să le acceptăm. În acele momente reprezinţi un exponent viu al societăţii din care vii, meritele şi vicisitudinile căreia sunt în mod particular şi ale tale, te privesc în mod nemijlocit, eşti responsabil şi ai datoria să suporţi fiecare ripostă la adresa ei.
După cîteva momente de supărare( neîntemeiate de altfel), revii cu picioarele pe pămînt, începi să te resemnezi, îţi dai seama că asta-i situaţia, situaţie jalnică de altfel, situaţie care poate fi schimbată doar cu( şi prin) noi.
